”A zbura fără aripi...
 
Notifications
Clear all

”A zbura fără aripi” – educație non-formală intergenerațională

Misiunea socială/programele sociale ale întreprinderii sociale

 

 

 

Inițiativa de a înființa o întreprindere socială a luat naștere din dorința de a rezolva unele probleme sociale esențiale care afectează două grupuri vulnerabile: copiii și tinerii care provin din medii defavorizate și persoanele vârstnice cu nevoi speciale în localitatea Jebucu, județul Sălaj. Această comunitate are 230 de locuitori și se află în mediul rural, în zonă izolată. Satul trece printr-un proces de îmbătrânire, 30% dintre locuitori sunt pensionari. 2% din familii sunt monoparentale. În acest sat mic funcționează de 30 de ani un centru de plasament pentru copii orfani, semiorfani care provin dintr-un mediu social precar. 10% din populația locală aparțin acestei categorii. În ciuda faptului că satul are o populație nesemnificativă funcționează o instituție de învățământ cu clasele primare și gimnaziale. Acest lucru este posibil cu școlarizarea copiilor din satele învecinate, unde nu este școală. Din totalitatea elevilor școlarizați la Jebucu 50% sunt copii instituționalizați, 20% provin din afara localității și 30% sunt localnici.

Misiunea întreprinderii sociale, având în vedere nevoile sociale specifice din comunitatea Jebucu sunt:

      sprijinirea copiilor instituționalizați și a acelora care ies din sistemul de protecție specială și familiile dezavantajate prin programe de dezvoltare personală, educație oferindu-le instrumentele necesare pentru a deveni adulți independenți și încrezători în sine;

      educația non-formală a copiilor școlarizați în localitate prin activități extrașcolare;

      îmbunătățirea calității vieții a persoanelor vârstnice cu nevoi particulare, datorită limitărilor fiziologice și fragilității caracteristice fenomenului de îmbătrânire, prin acordarea de ajutor în viața cotidiană cu implicarea tinerilor îndrumați de către adulți profesioniști.

Scopul nostru social este crearea unui mediu sigur și susținător în care copiii și tinerii vulnerabili să dobândească abilități esențiale pentru viață, să-și dezvolte încrederea în sine, să aibă acces la oportunități de educație și formare profesională. Noi dorim să le oferim un mediu sigur și structurat, unde să poată învăța meserii utile și să-și construiască un viitor independent.

Prin acest program tinerii câștigă experiență, vor fi sensibilizați social, se familiarizează cu particularitățile bătrâneții, se dezvoltă relațiile intergeneraționale.

Schimbările dorite pe termen lung sunt crearea a patru locuri de muncă din care minim două locuri pentru persoane vulnerabile, crearea unei comunități primitoare, sensibili pentru sprijinirea persoanelor nevoiașe, realizarea transferului de cunoștință între generații.

Această întreprindere socială o să atragă atenția oamenilor asupra problemelor sociale existente în comunitate și oferă soluții de rezolvare pe termen lung prin activitatea ei. 

Rezultatele așteptate sunt în primul rând creșterea numărului de tineri care finalizează studiile și își găsesc un loc de muncă stabil, dezvoltarea abilității esențiale pentru viață a copiilor și adolescenților (gestionarea emoțiilor, luarea deciziilor, autonomie financiară), creșterea gradului de implicare a comunității în susținerea acestor grupuri vulnerabile.

Rezultatele pe termen lung menționate, cum ar fi creșterea numărului de tineri care își finalizează studiile și găsesc un loc de muncă stabil, sunt foarte importante și vor contribui în mod semnificativ la dezvoltarea durabilă a comunității. Continuarea implicării tinerelor generații și crearea unui mediu favorabil acestora sunt cheile pentru succesul acestui proiect social.

În cazul vârstnicilor rezultatele așteptate sunt: menținerea unui trai decent și mediu sigur de viață.

 

 

Problema socială a cărei rezolvare constituie misiunea socială a întreprinderii: categoriile de persoane cărora li se adresează întreprinderea socială respectivă și nevoile sociale ale acestora, zona geografică, problema comunitară/de mediu pe care încearcă să o rezolve întreprinderea

 

 

 

Localitatea Jebucu, această zonă rurală izolată, cu doar 230 de locuitori, se confruntă cu multiple provocări legate de infrastructura limitată, accesul la servicii educaționale și medicale, precum și cu fenomenul migrației tinerelor persoane în alte zone în căutarea unui trai mai bun.

Provocările specifice: Lipsa unui sprijin suficient pentru integrarea tinerilor în societate, lipsa resurselor și a serviciilor sociale adaptate nevoilor vârstnicilor, o infrastructură deficitară ce poate contribui la izolarea persoanelor vârstnice sau a celor vulnerabile.

În satul Jebucu, județul Sălaj locuitorii sunt compuși din diverse categorii de persoane: 40% din populație reprezintă categoria persoanelor vulnerabile conform legii 219/2015. Acest procent ridicat indică indispensabilitatea unor activități cu caracter social - activitate care urmărește interesul general, în realizarea nevoilor sociale ale grupurilor vulnerabile, a prevenirii și combaterii riscului de excluziune socială și a promovării incluziunii sociale.

Cei mai afectați de această problemă sunt copiii și tinerii care trăiesc în casele de tip familial (copiii instituţionalizaţi) sau provin din familii aflate în sărăcie, copiii din medii vulnerabile expuși violenței, neglijării. Copiii instituționalizați și cei care provin din familii dezavantajate sunt expuși unui risc crescut de excluziune socială, dificultăți emoționale și educaționale, precum și lipsa unor modele pozitive de viață. Lipsa sprijinului familial, a accesului la resurse și a dezvoltării unor competențe esențiale poate afecta integrarea lor în societate. Cu această problemă se confruntă și familiile monoparentale cu venituri reduse.

Persoanele vârstnice din zonele rurale, cu nevoi speciale, se află într-o poziție vulnerabilă, având dificultăți în a se întreține, în a-și menține independența sau în a avea acces la serviciile de care au nevoie. Acestea riscă să rămână izolate, fără sprijinul necesar din partea tinerelor generații.

În situația în care problemelor sociale nu se acordă o atenție deosebită, facem de parcă nu ar exista, în ciuda faptului că indicatorii demografici arată, în viața persoanelor vulnerabile nu va interveni nici o schimbare.

Fiind profesor la școala locală, identificarea problemelor iniţial o percep pe baza relaţiilor mele personale în rândul viitoarelor mei beneficiari prin contact direct.

În faza secundară identificarea situațiilor problematice se face din următoarele surse:

     în cazul persoanelor vârstnice: prin relațiile personale cu vârstnicii în cadrul comunității și din datele statistice ale asistentului social;

     în cazul copiilor și tinerilor: din fișele psihopedagogice, din rapoartele privind situația școlară ale elevilor, din consultare individuale cu cadrele didactice, rapoartele de monitorizare trimestriale ale copiilor instituționalizați (PIP, PIS) elevilor; prin consiliere individuale cu copii; experiență personală.

Acești copii și tineri se confruntă adesea cu lipsa unui sprijin familial continuu, dificultăți de integrare în comunitate, traume legate de abuzuri sau neglijență, lipsa unei educații adecvate și a unor modele de viață sănătoase. Mulți dintre aceștia se află într-o poziție vulnerabilă după ce părăsesc instituțiile de protecție socială, având dificultăți în găsirea unui loc de muncă, în gestionarea problemelor financiare și în dezvoltarea unei autonomii personale, lipsa unor abilități de bază pentru viață independentă (gestionarea banilor, dezvoltarea relațiilor sănătoase). Acești tineri se confruntă la fel și cu dificultăți în integrarea educațională și profesională, cu probleme de sănătate emoțională și mentală (anxietate, depresie, lipsa încrederii în sine).

Lipsa unui mediu de viață sustenabil pentru tineri și vârstnici, cu infrastructură precară, cu puține oportunități de educație și formare, crește riscul ca aceștia să devină marginalizați și să nu aibă acces la resurse care să le asigure o viață decentă.

În cadrul proiectului identificarea problemelor se realizează în parteneriat cu instituțiile aflate în localitate: Școala Gimnazială Dr. Molnár János, Casele de Tip Familial Bethesda, Parohia Reformată Jebucu.

 

 

Descrierea produsului/produselor, serviciului/serviciilor, respectiv a lucrării/lucrărilor care vor face obiectul activității întreprinderilor sociale, inclusiv întreprinderilor sociale de inserție

 

 

 

Activitățile întreprinderii sociale va răspunde nevoilor identificate ale grupurilor vulnerabile (copii, tineri și vârstnici) și va contribui la integrarea acestora în comunitate. În acest context planificăm următoarele:

Pentru copii și tineri vulnerabili oferim servicii educaționale și de formare profesională:

Cursuri de formare profesională și ateliere de meserii: Acestea vor include meserii utile pentru elevi și tinerii care ies din sistemul de protecție socială (ex. confecționarea de obiecte artizanale, lucrări de tâmplărie, grădinărit, cusut, activități casnice, etc.), care îi vor ajuta să dobândească abilități practice ce pot fi aplicate pe piața muncii. Beneficiarii o să aibă posibilitatea de a practica cele învățate pe câmpul muncii, exersând vânzările produselor confecționate și preparate (prăjituri, răcoritoare fără zahăr, specialități de cafea). Atelierele de grădinărit și meșteșuguri vor crea produse ecologice ce pot fi vândute comunității, cum ar fi plantele medicinale, obiecte de artizanat din materiale reciclate, etc. Aceste produse vor fi realizate cu sprijinul tinerilor și vor contribui atât la susținerea intreprinderii sociale, cât și la dezvoltarea abilităților acestora.

 

Ateliere de dezvoltare personală: Acestea vor include activități ce urmăresc dezvoltarea încrederii în sine, abilitatea de a lucra în echipă, leadership și alte abilități necesare pentru a deveni adulți independenți.

 

Programe de consiliere personală și educațională: Sprijin în dezvoltarea abilităților esențiale pentru viață, cum ar fi gestionarea emoțiilor, luarea deciziilor, gestionarea conflictelor, autonomie financiară, și pregătire pentru viața profesională.

 

Mentorat și coaching profesional: Tinerii vor beneficia de sprijin individualizat din partea mentorilor care îi vor ghida în procesul de dezvoltare personală și profesională, pentru a se integra în piața muncii.

 

Programe de voluntariat și implicare socială: Tinerii vor avea ocazia să se implice activ în ajutorarea vârstnicilor, prin diverse activități de voluntariat, învățând astfel despre solidaritate, responsabilitate și comunitate.

 

Târguri de produse realizate de tineri: Produse artizanale realizate de tinerii din program (ex. obiecte de artizanat, produse de patiserie sau conservărie realizate în ateliere) vor fi vândute în cadrul comunității sau la evenimente de promovare, creând astfel oportunități economice pentru întreprindere socială.

 

Pentru vârstnici oferim servicii de sprijin în viața cotidiană și servicii intergeneraționale:

Ajutor pentru activitățile zilnice: Oferirea de ajutor vârstnicilor pentru cumpărături, transport la medic, îngrijirea locuințelor (curățenie, îngrijirea grădinilor, mici reparații). Aceste activități sub supravegherea adulților vor fi realizate de tineri, care vor beneficia, pe lângă sprijinul vârstnicilor, și de experiența practică și de dezvoltare personală.

 

Îngrijire socială și mentală: Crearea unor grupuri de sprijin și activități recreative pentru vârstnici (ex. jocuri de societate, grupuri de discuții, vizite sociale), contribuind astfel la reducerea sentimentului de izolare și la crearea unui mediu social activ.

 

Servicii de consiliere pentru sănătate: Organizarea de sesiuni de informare cu privire la prevenirea bolilor, nutriție sănătoasă, îngrijire medicală preventivă și alte teme importante pentru vârstnici.

 

Proiecte de voluntariat intergeneraționale: Implicarea tinerelor persoane în activități care sprijină vârstnicii va contribui atât la îmbunătățirea vieții vârstnicilor, cât și la dezvoltarea sentimentului de solidaritate și responsabilitate socială în rândul tinerelor generații.

 

Ateliere de meșteșuguri tradiționale: Vârstnicii vor învăța tinerilor meșteșuguri tradiționale, cum ar fi țesutul, cusutul, broderitul, meșteșugurile din lemn, etc., iar tinerii vor oferi în schimb ajutor vârstnicilor la activitățile cotidiene. Aceste ateliere vor contribui la păstrarea tradițiilor și la învățarea unor meserii utile pentru ambele generații.

 

În afara de activități destinate copiilor, tinerilor și vârstnicilor avem în vedere realizarea de lucrări de protejare și protecția mediului:

Îngrijirea spațiilor publice și a zonelor verzi: Tinerii vor ajuta la întreținerea și igienizarea spațiilor publice (parcuri, curtea școlii, locuri de joacă, etc.), contribuind la îmbunătățirea aspectului zonei și la crearea unui mediu mai plăcut pentru întreaga comunitate.

Proiecte ecologice și de reciclare: Implementarea de programe educaționale despre protecția mediului, reciclare și reducerea deșeurilor, în care tinerii să participe active (ex. covor țesut din resturi textile/haine uzate). De asemenea, aceștia pot organiza acțiuni de curățenie a comunității sau de plantare de arbori.

 

Serviciile vor fi disponibile pentru toți membrii comunității, iar prin implicarea activă a copiilor/tinerilor în livrarea acestora, se va reduce izolarea socială și se va sprijini integrarea socială a grupurilor vulnerabile. Colaborarea între generații, dezvoltarea de abilități profesionale și integrarea socială sunt pilonii centrali ai intreprinderii sociale, iar impactul acestor activități va adresa nevoile imediate și pe termen lung ale comunității.

Proiectul se realizează în parteneriat cu instituțiile aflate în localitate: Școala Gimnazială Dr. Molnár János, Casele de Tip Familial Bethesda, Parohia Reformată Jebucu, Asociația Bethesda Jebuc, Asociația Culturală Zsobokért.

 

Modul în care se integrează activitatea întreprinderii în contextul social și în cel economic din zona respectivă: elemente de analiză de piață privind activitatea care face obiectul Planului de afaceri

 

Integrarea activității întreprinderii sociale în contextul social și economic din zona Jebucu, județul Sălaj, implică o înțelegere detaliată a nevoilor comunității, a resurselor disponibile și a potențialului pieței. Această analiză va ajuta la definirea unor strategii eficiente pentru succesul întreprinderii sociale și pentru îmbunătățirea sustenabilității acesteia pe termen lung.

Jebucu este o localitate mică, rurală, cu 230 de locuitori, situată într-o zonă izolată, cu infrastructură limitată și acces redus la diverse servicii sociale, educaționale și economice. Această comunitate se confruntă cu multiple provocări, cum ar fi:

- Exodul tinerelor persoane către orașe mai mari sau în afaceri, ceea ce duce la o scădere a populației active și la o depopulare a zonei.

- Lipsa unor servicii sociale adecvate pentru persoanele vârstnice și pentru tinerii care ies din sistemul de protecție socială.

- Lipsa unor oportunități economice stabile pentru tineri, ceea ce poate contribui la marginalizarea acestora după ce părăsesc instituțiile de protecție socială.

Tinerii se confruntă cu dificultăți majore la integrarea în societate, în principal din cauza lipsei de sprijin educațional continuu, de formare profesională și de acces la resurse economice.

Persoanele vârstnice care se confruntă cu probleme de sănătate, mobilitate redusă și nevoi financiare sunt adesea izolate și nu au acces la îngrijire sau la suport social adecvat.

Economia zonei rurale Jebucu este în mare parte bazată pe activități tradiționale, cum ar fi agricultura și micile afaceri familiale. Parohia Reformată Jebucu este principala organizație care asigură locuri de muncă localnicilor (aprox. 50% dintre populaţia activă sunt angajaţii parohiei), precum școala locală.

Aceasta presupune o bază economică limitată, dar cu potențial de dezvoltare în domenii precum:

Deși este o zonă rurală, există oportunități de dezvoltare a unor activități economice sustenabile prin grădinărit ecologic și produse alimentare locale (legume, fructe, produse lactate, produse gastronomice tradiționale).

Această zonă beneficiază de tradiții meșteșugărești (țesut, lucrări artizanale, confecționare port popular specifice zonei ”Țara Călatei”, sculptură în lemn) care ar putea constitui o sursă importantă de venit pentru tinerii din sistemul de protecție socială.

Având în vedere farmecul peisajului rural și tradițiile locale tipice zonei etnografice ”Țara Călatei”, există un potențial de dezvoltare a turismului rural, care ar putea aduce beneficii economice și ar crea locuri de muncă pentru tinerii din comunitate.

Infrastructura locală este destul de limitată, iar accesul la servicii de sănătate, educație și transport poate fi o provocare. Totuși, această limitare poate fi compensată prin proiecte de dezvoltare locală și prin utilizarea resurselor umane din comunitate. Acest fapt reprezintă o oportunitate semnificativă pentru întreprinderea socială de a ocupa un loc unic pe piața locală.

 

Locaţia întreprinderii sociale:

Sediul întreprinderii va fi stabilit în Jebucu, județul Sălaj, într-o locație fixă, proprietatea privată al aplicantului. Activitățile propriu-zise se vor desfășura în locații diferite: pe de o parte în spații puse la dispoziția întreprinderii sociale de către Parohia Reformată din localitate cu contract de comodat, pe de o altă parte într-un container modular amplasat într-un loc cu acces facil pentru comunitate. 

    

Sursele de venit preconizate ale întreprinderii sociale provin din:

-          Funcționarea unei cafenele literare, unde clienții pot consuma produse realizate de tineri și angajați în cadrul atelierelor gastronomice.

-          Funcționarea unei magazin second-hand sezonier prin vânzarea produselor primite în donație

-          Comercializarea produselor rezultate din materiale reciclate  (covoare confecționate din textile/haine uzate)

-          Comercializarea produselor artizanale realizate de tinerii din program și de voluntari cu ocazia târgurilor de produse

-          Din servicii executate la un preţ avantajos de către tinerii, angajații și voluntarii întreprinderii (mici reparații, igienizarea spațiilor, întreținere spații verzi, transport persoane, igienă corporală)

-          Din donaţii şi sponsorizări

-          Alte proiecte nerambursabile

 

 

Modelul de organizare și funcționare a întreprinderii sociale, cu accent pe modul în care se asigură participarea membrilor și a altor actori interesați, inclusiv persoane din grupuri vulnerabile, dacă acestea fac parte din grupurile vizate de întreprindere, la deciziile privind activitățile acesteia și modul în care acesta reflectă principiile prevăzute la art. 4 din Legea nr. 219/2015 privind economia socială

 

 

 

Întreprinderea socială va adopta o structură organizatorică flexibilă, bazată pe principii de participare democratică, transparență și colaborare între membrii și alți factori relevanți. Echipa va funcționa fără ierarhii rigide, cultura organizației va fi bazată pe încredere, comunicare și sprijin reciproc.

Modelul de organizare va reflecta principiile economiei sociale stipulate în Legea nr. 219/2015, în special în ceea ce privește implicarea grupurilor vulnerabile și a tuturor actorilor sociali în procesul decizional.

Activitatea întreprinderii sociale va fi coordonată de o asociație nouă înființată: ”Asociația Poduri”.

Membrii echipei întreprinderii vor fi:

-          patru angajați part-time dintre care două persoane aparțin grupului vulnerabili: un asistent social principal, un lăcătuș mecanic de reparații universale, un tânăr ieșit din sistemul de protecție, un muncitor calificat cu grad de handicap II.

-          voluntari calificați în domeniul căruia activitățile întreprinderii vor fi realizate

Fondatorii, persoanele angajate, precum și voluntarii sunt persoane care au motivație internă pentru a face parte din echipa întreprinderii sociale.

Atribuțiile și responsabilitățile angajaților vor fi descrise în fișa postului, iar pentru voluntari în fișa voluntarului.

Recompensare muncilor prestate: financiară (salarii, cupoane de masă, premii), non-financiară (program flexibil de lucru, training și dezvoltare personală, excursii).

Filosofia întreprinderii sociale se centrează pe sprijinirea celor vulnerabili prin educație și interacțiune intergenerațională, crearea unui mediu sigur și sustenabil, și promovarea valorilor de solidaritate. Prin aceste principii, întreprinderea socială va contribui la crearea unei comunități coezive, în care fiecare individ, indiferent de vârstă sau statut social, are un rol activ în viața comunității.

 

 

 

 

                                    Acest plan de afaceri v-a fost prezentat de Katalin Gál-Iankó

”A zbura fără aripi” – educație non-formală intergenerațională

Nicoleta Blidar

            „A zbura fără aripi” nu este doar un proiect – este o punte între generații, între trecutul unei comunități și viitorul ei. Este o inițiativă cu suflet, dar și cu viziune, care merită sprijin pentru că aduce schimbare acolo unde e cel mai mare nevoie de ea.

 

🔍 Analiză SWOT

Puncte tari

  1. Misiune socială clară și bine conturată – Proiectul răspunde nevoilor reale ale unei comunități vulnerabile și izolate. Se adresează în mod direct copiilor instituționalizați, tinerilor defavorizați și vârstnicilor, ceea ce arată o înțelegere profundă a contextului local.
  2. Integrare intergenerațională unică – Valoarea adăugată a programului constă în construirea unei punți între generații, ceea ce generează empatie, transfer de valori, responsabilitate socială și solidaritate comunitară.
  3. Parteneriate locale solide – Colaborarea cu școala, casele de tip familial, biserica și ONG-urile locale oferă proiectului legitimitate, sprijin logistic și o ancorare sustenabilă în comunitate.
  4. Orientare spre dezvoltare personală și profesională – Programele de mentorat, consiliere și ateliere practice contribuie nu doar la integrarea socială, ci și la viitorul economic al beneficiarilor.
  5. Abordare sustenabilă a resurselor – Realizarea de produse artizanale, activități agricole și implicarea tinerilor în economie circulară adaugă o dimensiune ecologică și antreprenorială întreprinderii.

 

⚠️ Puncte slabe

  1. Dependenta de finanțări externe – Fiind o întreprindere socială la început de drum, există riscul ca fără fonduri nerambursabile sau donații, sustenabilitatea pe termen lung să fie dificilă.
  2. Capacitate administrativă redusă – Având în vedere complexitatea activităților, este posibil ca echipa actuală să fie suprasolicitată fără o structură clară de management și coordonare.
  3. Lipsa unei strategii de marketing clar definite – Pentru promovarea produselor artizanale sau a serviciilor oferite (ex. voluntariat, ateliere), este nevoie de o prezență online activă și de o strategie de branding coerentă.
  4. Infrastructură limitată în zonă – Izolarea geografică poate îngreuna accesul voluntarilor sau specialiștilor din afara comunității, precum și vânzarea produselor către piețe externe.

 

💡 Oportunități

  1. Acces la fonduri europene și naționale – Fonduri pentru economia socială pot reprezenta o sursă vitală de finanțare și scalare a proiectului.
  2. Creșterea interesului pentru economia socială și sustenabilitate – Conceptul de întreprindere socială câștigă tot mai mult teren în România, iar proiectul se aliniază perfect cu tendințele actuale în CSR, educație și incluziune socială.
  3. Dezvoltarea unei rețele regionale de colaboratori – Implicarea altor comunități, extinderea spre alte sate din județ sau atragerea unor ONG-uri din regiune poate amplifica impactul social.
  4. Digitalizare și promovare online – Produsele artizanale și poveștile personale ale beneficiarilor pot fi valorificate prin platforme online, storytelling, crowdfunding sau campanii de promovare socială.

 

Amenințări

  1. Lipsa resursei umane specializate în zona rurală – E dificil să atragi profesioniști (psihologi, consilieri vocaționali, formatori) într-o zonă izolată fără stimulente sau beneficii suplimentare.
  2. Reticența comunității la schimbare – În comunitățile mici, uneori inovațiile sociale pot fi privite cu suspiciune. Este necesară o strategie de comunicare și implicare comunitară bine pusă la punct.
  3. Potențială instabilitate legislativă privind economia socială – Schimbările bruște în politicile publice pot afecta modul de finanțare, statutul juridic sau accesul la beneficii.
  4. Riscuri legate de burnout al personalului – Lucrul cu grupuri vulnerabile, în medii cu resurse limitate, presupune un consum emoțional mare. Fără sprijin profesional (ex. supervizare), există riscul epuizării.

 

Inițiativa „A zbura fără aripi” se evidențiază ca un model inovativ de intervenție socială în mediul rural, reușind să răspundă concomitent mai multor nevoi: educație, integrare socială, transfer de cunoștințe între generații și sustenabilitate economică. Este o abordare profund umană, inspirată de spiritul tradițional al comunității, dar implementată cu instrumente moderne ale economiei sociale.

Punctul forte al proiectului nu stă doar în identificarea nevoilor sociale reale, ci și în felul în care acestea sunt abordate: cu respect pentru demnitatea fiecărui beneficiar, cu accent pe prevenție și autonomie, și cu o viziune clară asupra rolului educației non-formale în modelarea viitorului. Copiii învață să devină adulți încrezători și utili societății, iar vârstnicii – departe de a fi marginalizați – devin mentori și repere de înțelepciune și tradiție.

Prin susținerea dezvoltării personale și profesionale a tinerilor, se plantează semințele unei comunități mai coezive, capabile să se autosusțină și să se adapteze provocărilor moderne, fără a renunța la valorile care i-au definit istoric.

În concluzie, „A zbura fără aripi” nu este doar un plan de afaceri. Este o misiune de viață. Este o lecție despre ce înseamnă să clădești un viitor mai bun acolo unde alții văd doar „rural, mic și uitat de lume”. Și, de ce nu, e o invitație de a zbura împreună – un zbor fără aripi, dar cu suflet.

  Felicitări celor ce au gândit acest proiect și multă baftă în transpunerea lui în realitate.

 

 

Întrebări
0
Răspunsuri
0
Postări
0

Andra Popa

        Katalin, proiectul tău transmite foarte clar că pornește dintr-o realitate cunoscută, trăită din interior, nu doar observată de la distanță. Se simte că ai o legătură autentică cu oamenii din Jebucu și că ai înțeles bine cum funcționează comunitatea, care sunt nevoile reale și cum pot fi aduse împreună diferite generații pentru a crea un echilibru.

        Mi se pare o idee curajoasă și necesară să lucrezi în paralel cu două grupuri atât de diferite – copiii și vârstnicii. Tocmai în diferențele dintre ei apare forța proiectului tău. Prin colaborarea lor, fiecare are ceva de oferit: cei tineri vin cu energie, iar cei mai în vârstă cu răbdare și experiență. Împreună pot învăța unii de la alții, iar această relație intergenerațională poate aduce nu doar sprijin concret, ci și un sentiment de apartenență reciprocă.

        Activitățile propuse sunt bine gândite, variate și răspund direct la problemele identificate. Mi-a plăcut că ai integrat ateliere practice, voluntariat, consiliere, dezvoltare personală, protecția mediului – fără să pară că sunt puse doar de decor. Se vede că ai gândit fiecare componentă în funcție de ce lipsește acum în sat și ce poate fi valorificat local.

        Sugerez, totuși, să clarifici un pic mai bine cum se va desfășura activitatea propriu-zisă, pe teren. Nu e nevoie de un calendar exact, dar poate fi util să explici ritmul: câte ateliere planifici lunar, cum va arăta o zi obișnuită în cadrul proiectului, cine coordonează activitățile sau cum sunt împărțite responsabilitățile. Genul acesta de detalii fac proiectul mai concret și mai ușor de înțeles.

        Un alt aspect care mi-a plăcut este partea legată de produsele realizate de tineri. Faptul că vor avea ocazia să confecționeze lucruri, să le vândă, să participe la târguri sau să contribuie la funcționarea unei cafenele , toate astea oferă un exercițiu real de viață. Cred că ar ajuta să explici, pe scurt, cum vor fi gestionate aceste vânzări și cum vor fi reinvestiți bani, fie în activitățile întreprinderii, fie în recompensarea tinerilor implicați.

         Ai reușit să explici clar unde se va desfășura proiectul, fără ambiguități, ceea ce e un plus important. Locația privată, spațiile puse la dispoziție de parohie și containerul modular sunt menționate exact cât trebuie, fără promisiuni nerealiste. E important că ai lăsat loc pentru flexibilitate, dar și că ai punctat colaborările deja existente.

        Mi se pare o alegere inspirată să ai în echipă atât persoane vulnerabile, cât și profesioniști sau voluntari. Ar fi frumos, pe viitor, să arăți și cum decurg relațiile dintre ei, cum se sprijină reciproc sau cum se creează sentimentul de echipă. Iar partea de implicare a beneficiarilor în luarea deciziilor merită păstrată și în practică, nu doar pe hârtie – uneori, o simplă întrebare adresată unui copil sau unui vârstnic despre ce și-ar dori, poate schimba întregul traseu al unei activități.

 

        „A zbura fără aripi” este un nume care spune mult despre ce vrei să faci, să oferi sprijin exact acolo unde lipsește cel mai mult. Nu promiți soluții rapide sau miracole, ci construiești, pas cu pas, o comunitate în care fiecare își are locul. Sper ca ideile de mai sus să-ți fie utile și îți doresc să vezi acest proiect devenind, în timp, un punct de sprijin real și stabil pentru oamenii din Jebucu.

Întrebări
0
Răspunsuri
0
Postări
0

Loredana But

Bună ziua,

 

Deși acest plan de afaceri nu este scris de mine, simt că mă regăsesc profund în viziunea lui. Este un proiect curajos, autentic și uman, care dă contur unor realități sociale pe care le-am întâlnit și eu în activitatea mea – acele spații invizibile între generații, unde lipsa de sprijin, de apartenență și de șanse egale devine o tăcere apăsătoare.

Cred că acest proiect are un potențial imens de transformare socială – și nu doar prin intervențiile directe asupra copiilor și vârstnicilor, ci prin întreg modelul său intergenerațional, care poate rescrie dinamica unui sat aparent mic, dar plin de semnificații. De aceea, aș vrea să formulez câteva propuneri, dar și să aduc în atenție câteva aspecte care ar putea genera contradicții, riscuri, respectiv oportunități.

1. Propuneri constructive:

  • Dezvoltarea unei identități vizuale unice și a unei povești de brand – proiectul are un titlu poetic și emoționant, „A zbura fără aripi”, care merită transformat într-un concept vizual și narativ constant (logo, poveste, slogan, culori, simboluri). Asta va ajuta la strângerea de fonduri, atragerea de sponsori și promovarea online.
  • Crearea unui „Jurnal al generațiilor” – un produs editorial (fizic sau digital) în care copiii și vârstnicii documentează interacțiunile lor. Ar putea include fotografii, gânduri, rețete de familie, povești de viață, sfaturi sau chiar desene. Acest jurnal ar putea fi vândut sau oferit ca recompensă pentru donații.
  • Legături mai strânse cu actorii economici locali și regionali – pentru asigurarea sustenabilității, proiectul ar putea crea un sistem de „abonamente sociale” pentru companii, care contribuie lunar în schimbul promovării sau implicării în ateliere tematice CSR (responsabilitate socială).
  • Includerea de micro-certificări (badges) pentru tinerii care finalizează ateliere de meșteșuguri, antreprenoriat, grădinărit – utile pentru CV-ul lor viitor și pentru încurajarea continuității educaționale.

2. Aspecte contradictorii de luat în calcul:

  • Tensiunea dintre dorința de sustenabilitate economică și miza socială: uneori, presiunea de a genera venituri poate devia de la obiectivul social principal. Este important ca acest echilibru să fie evaluat periodic – cât timp și energie se alocă activităților cu impact economic față de cele cu impact emoțional, educativ?
  • Rolul vârstnicilor – beneficiari pasivi sau co-creatori? Dacă ne dorim cu adevărat o abordare intergenerațională, cred că e esențial ca și seniorii să fie implicați activ în luarea deciziilor, în planificarea atelierelor și în formarea tinerilor, nu doar ca „recipienți” ai grijii celor mai tineri.
  • Diferențele culturale și valorice dintre generații pot genera obstacole sau reticențe, mai ales în contextul unor copii proveniți din familii dezorganizate și seniori cu valori tradiționale. Este important ca activitățile comune să fie mediate cu atenție și empatie.

3. Riscuri identificate:

  • Suprasolicitarea beneficiarilor tineri – în dorința de a-i responsabiliza, există riscul de a le transfera prea multe sarcini „utile” (servicii, reparații, vânzări), fără a ține cont de nevoile lor emoționale și de vârsta lor reală.
  • Sustenabilitatea financiară pe termen lung – într-un context rural cu infrastructură limitată și putere de cumpărare scăzută, sursele constante de venit (cafenea, târguri, vânzări de produse) pot fluctua. Diversificarea resurselor prin granturi, colaborări și donații recurente este vitală.
  • Dependența de câțiva actori locali (școală, biserică, parohie) – dacă un partener se retrage sau se schimbă conducerea, proiectul ar putea fi afectat. Propun crearea unui consiliu comunitar consultativ format din mai mulți reprezentanți locali, tineri și vârstnici, pentru a echilibra deciziile și responsabilitățile.

4. Oportunități valoroase:

  • Transformarea satului Jebucu într-un model de „sat al solidarității intergeneraționale” – un exemplu replicabil pentru alte comunități rurale, un proiect-pilot care poate atrage atenția națională, fonduri internaționale și parteneriate strategice.
  • Turism cu sens (voluntariat experiențial) – prin intermediul atelierelor tradiționale, meșteșugărești și al cafenelei literare, proiectul poate atrage turiști din zona „Țării Călatei” care doresc să contribuie activ, să participe la ateliere sau să susțină o cauză socială.
  • Valoarea terapeutică a interacțiunii generațiilor – această abordare are impact dublu: îi sprijină pe copii să capete încredere și le oferă vârstnicilor un sens, o continuitate. Este o formă blândă și eficientă de reparație socială, care rareori se întâlnește în proiectele standard.

Consider că proiectul „A zbura fără aripi” nu este doar o inițiativă socială cu obiective clare, ci o invitație de a privi comunitatea ca pe un organism viu, în care fiecare generație are de învățat și de oferit. Îmi doresc să rămân aproape de acest proiect, să contribui pe viitor și să văd cum aceste aripi cresc acolo unde nu păreau să existe.

 

Cu prețuire și încredere,
Loredana

 

Întrebări
0
Răspunsuri
0
Postări
0

Elena Sasu

 

Bună, Katalin!

A fost cu adevărant inspirant să citesc despre Asociația Poduri și îi țin pumnii să-și atingă obiectivele propuse. Acest schimb de experiențe intergenerațional este, cred eu, rezolvarea la multe probleme cu care societatea se confruntă azi.

Cu toții avem nevoie unii de alții pentru a duce un trai fericit.

Am citit cu atenție despre toate activitățile care urmează să se desfășoare și observ că ai reușit să punctezi fiecare nevoie pe care o poate avea un tânăr. Poate mai rămâne doar una, cred eu: activități de recreere. De multe ori, partea emoțională se dezvoltă mai bine prin joacă și multe nevoi ale noastre ne este mai lesne să le scoatem la exterior într-un cadru relaxat, în care ne bucurăm doar alături de cei din jur, fără să fie nevoie să facem ceva anume.

Poate aceste activități să fie cumva legate de activitățile recreative ale persoanelor vârstnice? De exemplu, dacă activitățile recreative în care sunt implicate persoanele vârstnice au loc săptămânal, o dată la două săptămâni relaxarea să fie la comun.

Toată lumea mai are nevoie și de puțină joacă, din când în când!:)

În ceea ce privește formarea pe care tinerii o vor primi, va exista un sistem care să le poată oferi o posibilă recunoaștere a cunoștințelor dobândite? Practica este cu adevărat foarte importantă, dar e posibil ca o recunoaștere să îi motiveze suplimentar sau să le ofere mai multe oportunități.

Pentru că, din ce am citit, zona este în acest moment slab populată și probabil va fi destul de greu să găsiți în împrejurimi persoane care să aibă cunoștințe din toate domeniile pe care doriți să le atingeți, cum veți rezolva această lipsă?

V-ați gandit si la organizarea de parteneriate pentru a putea aduce mai multa lume in contact cu proiectul vostru și a va creste resursele?

Pentru ca proiectul implica un numar mai mare de persoane, cum ati gandit să functioneze aceste activitati la comun? Ma refer aici la diferentele de varsta si probabil de nevoi dintre persoanele tinere si cele in varsta.

Pentru ca de multe ori persoanele in varsta s-au obisnuit in oarecare masura cu singuratatea sau neputinta, sunt mai reticenti la schimbare. Chiar daca au nevoie de suport, atat emotional cat si la muncile fizice, aleg să nu il ceara din diferite motive, in special pentru a nu se simti o povara sau pentru a nu simti ca au pierdut controlul asupra propriei vieti.

Credeti ca persoanele varstnice din comunitate vor fi deschise la acest parteneriat? Ce solutii ganditi pentru a-i ajuta sa depaseasca pragul psihologic si a se implica in activitati?

Cum vor decurge evenimentele de relaxare si unde se vor desfasura?

Si o intrebare mai pragmatica.. Cum se va sustine asociatia in perioada de sustenabilitate? Se va baza aceasta exclusiv pe vanzarea de bunuri create in cadrul ei sau va incerca sa valorifice si serviciile pe care le va face in cadrul comunitatii? Credeti ca ar fi o varianta ca autoritatile locale sa fie implicate in acest sector?

Felicitari pentru initiativa! Asteptam cu nerabdare sa aflam de unde se pot achizitiona produsele create la asociatie!:)

Întrebări
0
Răspunsuri
0
Postări
0