Elena Sasu

Bună, Katalin!

A fost cu adevărant inspirant să citesc despre Asociația Poduri și îi țin pumnii să-și atingă obiectivele propuse. Acest schimb de experiențe intergenerațional este, cred eu, rezolvarea la multe probleme cu care societatea se confruntă azi.

Cu toții avem nevoie unii de alții pentru a duce un trai fericit.

Am citit cu atenție despre toate activitățile care urmează să se desfășoare și observ că ai reușit să punctezi fiecare nevoie pe care o poate avea un tânăr. Poate mai rămâne doar una, cred eu: activități de recreere. De multe ori, partea emoțională se dezvoltă mai bine prin joacă și multe nevoi ale noastre ne este mai lesne să le scoatem la exterior într-un cadru relaxat, în care ne bucurăm doar alături de cei din jur, fără să fie nevoie să facem ceva anume.

Poate aceste activități să fie cumva legate de activitățile recreative ale persoanelor vârstnice? De exemplu, dacă activitățile recreative în care sunt implicate persoanele vârstnice au loc săptămânal, o dată la două săptămâni relaxarea să fie la comun.

Toată lumea mai are nevoie și de puțină joacă, din când în când!:)

În ceea ce privește formarea pe care tinerii o vor primi, va exista un sistem care să le poată oferi o posibilă recunoaștere a cunoștințelor dobândite? Practica este cu adevărat foarte importantă, dar e posibil ca o recunoaștere să îi motiveze suplimentar sau să le ofere mai multe oportunități.

Pentru că, din ce am citit, zona este în acest moment slab populată și probabil va fi destul de greu să găsiți în împrejurimi persoane care să aibă cunoștințe din toate domeniile pe care doriți să le atingeți, cum veți rezolva această lipsă?

V-ați gandit si la organizarea de parteneriate pentru a putea aduce mai multa lume in contact cu proiectul vostru și a va creste resursele?

Pentru ca proiectul implica un numar mai mare de persoane, cum ati gandit să functioneze aceste activitati la comun? Ma refer aici la diferentele de varsta si probabil de nevoi dintre persoanele tinere si cele in varsta.

Pentru ca de multe ori persoanele in varsta s-au obisnuit in oarecare masura cu singuratatea sau neputinta, sunt mai reticenti la schimbare. Chiar daca au nevoie de suport, atat emotional cat si la muncile fizice, aleg să nu il ceara din diferite motive, in special pentru a nu se simti o povara sau pentru a nu simti ca au pierdut controlul asupra propriei vieti.

Credeti ca persoanele varstnice din comunitate vor fi deschise la acest parteneriat? Ce solutii ganditi pentru a-i ajuta sa depaseasca pragul psihologic si a se implica in activitati?

Cum vor decurge evenimentele de relaxare si unde se vor desfasura?

Si o intrebare mai pragmatica.. Cum se va sustine asociatia in perioada de sustenabilitate? Se va baza aceasta exclusiv pe vanzarea de bunuri create in cadrul ei sau va incerca sa valorifice si serviciile pe care le va face in cadrul comunitatii? Credeti ca ar fi o varianta ca autoritatile locale sa fie implicate in acest sector?

Felicitari pentru initiativa! Asteptam cu nerabdare sa aflam de unde se pot achizitiona produsele create la asociatie!:)