Ramona Mateaș

Cristi, proiectul tău este unul dintre cele mai sincere și sensibile pe care le-am citit în ultima vreme. Se simte că vine dintr-o experiență de viață profundă, dintr-o dorință reală de a da înapoi comunității ce ție ți-a lipsit în copilărie. Este un tip de proiect care nu se construiește din tabele Excel, ci din visuri pe care le-ai purtat cu tine mulți ani. Iar asta se vede. Din start, acesta este un punct foarte puternic al inițiativei – motivația autentică și conexiunea personală cu ceea ce vrei să creezi.

Un alt punct tare este abordarea deschisă, participativă și polivalentă a spațiului. E clar că nu vorbim doar despre un studio sau o sală de cursuri, ci despre un centru viu, care poate găzdui ateliere, workshop-uri, jam session-uri, pictură, lectură, electronică DIY și chiar evenimente comunitare. Este un format flexibil, adaptabil, care oferă multe oportunități de conectare între oameni și care poate atrage un public divers.

Implicarea comunității locale – atât prin consultări directe, cât și prin co-creare de conținut și activități – este un alt atu. E un tip de incluziune sănătoasă, fără aerul acela de „venim noi să vă arătăm cum se face”. Este evident că ai studiat nevoile comunității, că ai vorbit cu oamenii și ai ascultat.

Dar, dacă ne uităm cu ochiul unui evaluator preocupat de sustenabilitate economică, trebuie să vorbim și despre vulnerabilități. Și ele există.

În primul rând, modelul economic este fragil în forma actual.Obligația de a menține 4 locuri de muncă timp de cel puțin 7 luni după finalizare implică o presiune serioasă pe buget. Deși ai menționat ideea de cotizații simbolice, acestea nu vor fi suficiente pentru a acoperi salarii, utilități, mentenanță, promovare și alte cheltuieli operaționale.

Serviciile complementare, cum ar fi închirierea studioului, sonorizarea pentru evenimente și colaborările cu artiști, pot aduce venituri, dar e nevoie de un plan concret pentru atragerea clienților plătitori – nu doar din Mădăras, ci și din Salonta și Oradea. Aici intervine o altă provocare: mediatizarea și marketingul proiectului. Fără un efort susținut în acest sens (online, parteneriate cu instituții de învățământ, promovare locală), proiectul riscă să rămână „un spațiu frumos pe care prea puțini îl cunosc”.

Un alt risc e caracterul fluctuant al interesului public. În comunități mici, există tendința ca entuziasmul inițial să scadă dacă nu există o „inovație” constantă în program. De aceea, e esențial ca programul să fie mereu dinamic, relevant și adaptat nevoilor comunității.

De asemenea, resursa umană este o altă provocare. Angajarea a 4 persoane într-un proiect nou, cu venituri incerte în primele luni, implică un risc financiar ridicat. În lipsa unui flux constant de venituri sau a unor contracte externe ferme, poate deveni dificil să susții aceste posturi după terminarea finanțării.

Totuși, proiectul are și șanse reale de a deveni sustenabil dacă este tratat ca un proces, nu ca o construcție gata făcută. Cu un plan clar de monetizare, dezvoltarea unor parteneriate cu școli, ONG-uri și instituții culturale, aplicarea la alte linii de finanțare (Erasmus+, AFCN, fonduri județene) și o prezență activă în mediul digital, „Susur” poate deveni un reper în zona culturală a județului Bihor.

Concluzie sinceră

 Susur este un proiect frumos, sincer și necesar. E acel tip de inițiativă care aduce lumină într-o comunitate și creează punți între oameni. Din punct de vedere al viziunii și al impactului social, proiectul este remarcabil. Dar, pentru a fi sustenabil pe termen mediu și lung, trebuie să-l însoțești de o strategie financiară realistă, bazată pe venituri recurente, parteneriate solide și o echipă implicată în atragerea de fonduri și clienți.

Cu determinarea și pasiunea pe care le ai, ai toate șansele să reușești. Totul depinde acum de modul în care reușești să-l faci să se susțină financiar. Și, sincer, cred că merită tot efortul.