Nicoleta Busa

Turismul rural sau agroturismul pot fi considerate motoare ale relansării economice a unei zone.

Locul ales pare minunat și sunt sigură că turiștii și-ar găsi un loc perfect în care să evadeze din orașele mult prea aglomerate.

Localnicii din satele îndepărtate merită o sansă și zonele izolate din România merită să fie salvate.

Cu toate acestea domeniul turismului este unul foarte provocator, iar că în ultimii ani s-au construit foarte multe unități de cazare ( a se vedea perioada pandemică în care, la nivel național  creșterea a avut o medie de aproximativ de 40%, in regiunea de Vest creșterea a fost de 34,1 % a unităților de cazare înregistrate și clasificate, la care se adaugă cele neînregistrate, iar numărul turiștilor a scăzut  constant în ultimii ani). Iar dintre acestea peste 52% au fost construite și deschise în mediu rural.

Din acest punct de vedere v-aș recomanda să faceți o cercetare reală pe județul Hunedoara. Număr de uități nou deschise și numărul de înnoptări. (Eu vă pot ajuta cu o cercetare reală realizată în Caraș-Severin, ca să vă puteți face o idee cât mai concretă.)

De asemenea trebuie să luați în calcul sezonalitatea. Câte luni pe an veți funcționa? Pentru că puteți avea deschis tot anul, dar cererea reală este în perioada vacanțelor și în weekenduri, dar nu în toate weekendurile. Condițiile atmosferice influiențează foarte mult deciziile turiștilor.

Am văzut un număr de 300 de turiști. Vă referiți la 300 de înnoptări, sau la 300 de persoane efectiv care vor închiria (aici vorbim de grupuri, familii, etc)?

Pentru că dacă vă referiți la un număr de înnoptări de 300 atunci cifra este extrem de departe de realitate. Un grad de ocupare de 82% nu îl întâlnim nici pe litoral în august. Va recomand să identificați afaceri similare în zone similare din țară și să aveți o discuție onestă cu cei care se ocupă de ele.

Vă recomand să studiați și gradul mediu de ocupare al unei unități de cazare aflat în primul an, apoi în anul doi, ca să înțelegeți cum este creșterea pentru că, deși pare greu de  crezut, există un tipar și astfel vă puteți face un plan real.

Lipsa infrastructurii limitează foarte mult accesibilitatea, asta presupune că publicul țintă se limitează la cei care vor să descopere și să traiască o experiență unică. Este frumos, dar identificarea celor care sunt dispusi la asemenea ieșiri va fi anevoioasă.

(Un mic exemplu ar putea fi zona Morilor de la Rudaria, Eftimie Murgu, în anii în care zona a beneficiat de o promovare extraordinară în toate mediile online și offline, turiștii rezervau, ajungeau până în apropiere și de la 7 km renunțau din cauza drumului. Și acum, după repararea drumului încă sunt probleme în memoria colectivă a turiștilor).

De asemenea costurile trebuie foarte bine calculate într-o asemenea activitate.

 În general costurile cu încălzirea, spre exemplu, și cu întreținerea căldurii pe timpul iernii este foarte mare, fapt care, din cauza cereri limitate toamna până primăvara târziu s-ar putea să nu fie acoperite de venituri.

Mai sunt costuri adiacente cum ar fi: cotizatii catre ONG-urile care se ocupă cu colectarea drepturilor de autor (costurile nu sunt tocmai mici, nu au un fundament real în multe cazuri, dar din păcate încă au un fundament legal și vor trebui plătite), comisioanele platformelor pe care vă promovați, acestea sunt undeva între 15 si 25 %.

Pe cod CAEN, verificați impozitarea, aceasta a fost modificată în 2024 și nu se mai supune condițiilor de micro.

Deși cabanele de tip A-frame sunt la modă și atrag turiști, vă recomand să faceți și un studiu privind gradul de revenire. Este foarte important pentru această industrie ca omul să se reîntoarcă.

Ideea îmi place foarte mult, cred în dezvoltarea acestui tip de turism în România, dar pentru reușită trebuie tratat cu maximă seriozitate pentru ca implică costuri mari, iar pentru a vă face clientelă s-ar putea să aveți nevoie de o perioadă foarte lungă de timp.