Elena Sasu

Bună, Andrei!

Ideea unei cofetării care sa puna accentul pe ingredientele sanatoase pare un vis!

De multe ori, frumusetea prăjiturilor din vitrina nu se potrivește cu gustul, in care se simte un gust artificial...

Mi-as fi dorit poate sa citesc putin mai mult despre relatia cu producătorii locali si felul in care vei pune in miscare o colaborare cu acestia. Alimentele ecologice crescute in gospodăriile țărănești au proprietăți pe care cu greu le gasesti in alimentele trecute ca bio in eticheta din magazine, sa nu mai vorbim de gust.

Cred ca accentul pus pe aceasta componenta ar pune in lumina mai bine felul in care proiectul tau ofera susținere familiilor vulnerabile care se ocupa cu productia diferitelor alimente: fructe, ouă,  lapte, etc.

Poate fi o adevărată provocare sa gandesti un sistem care sa funcționeze, in care sa fie implicate atatea persoane. Pana la urma, magazinul pare o alternativa mai simpla deoarece poti sa găsești tot ce ai nevoie intr-un singur loc. Iar distribuitorii ușurează cu mult mai mult munca deoarece livreaza chiar ei alimentele.

Cred ca toate aceste decizii depind de cat de importanta este pentru tine aceasta componenta, respectiv cea de alimente ecologice provenite din surse sustenabile.

Atunci cand am citit in primele randuri despre răscrucea dintre tradiție si modernitate, cred ca mintea mea a mers mult spre zona de rețete tradiționale.

Si asta cred ca mi-a lipsit si din enumerarea pe care ai făcut-o legat de diversitatea produselor finite.

Este, desigur, nevoie si de Choux-uri si brownies, pentru ca sunt delicioase, dar am simțit ca imi lipsește o alta lista distincta cu prăjituri romanesti. Nu ma refer aici la doboș si diplomat sau savarina nelipsita din fiecare cofetărie ( cu toate ca nu e neaparat greșit, sunt pe placul multora sau ar putea sa fie potrivite pentru un retro party)

La ce ma refer eu sunt acele rețete cu adevărat vechi de prăjituri care se faceau candva aici. Cele din bucătăria boierească, mănăstirească  sau cu influențe austro-ungare, grecești și orientale sunt cateva idei..exista cărți despre ele, dar eu personal nu le-am gasit in cofetarii pana acum.

Sau poate ar fi o idee inedita ca fiecare bucatareasa sa pregăteasca reteta ei de prajitura, cea pentru care o laudă toata lumea care gustă.

Un alt gand pe care il am eu este despre cei vulnerabili..unii probabil nu isi permit sa isi pregătesca nici acasă o prăjitura, cu atat mai mult sa aiba experienta de a fi serviți la o cofetărie. Indiferent cate calcule sunt facute, la finalul zilei raman, de obicei, macar cateva bucăți. Crezi ca ar fi o idee ca acestea sa fie vandute la un pret cu mult mai mic, de exemplu la jumatate din pretul practicat in mod normal, devenind astfel  mai accesibile de catre cei care nu si le permit in mod normal?

Sau consideri ca ar fi o varianta ca acestea sa fie oferite chiar gratuit, la finalul programului, macar din cand in cand?

De obicei, în zona rurala, majoritatea aleg sa isi pregateasca singuri deserturile, majoritatea pentru ca asa s-au obisnuit. Crezi ca vor mai renunta, macar uneori la acest obicei si vor alege sa cumpere de la cofetarie?

Te felicit pentru inițiativă si abia așteptam sa trecem pragul cofetăriei la o "degustare"!:)