Ioana Nicoruț

În opinia mea, proiectul „Coșul Bunicii” este un exemplu extraordinar de cum putem aplica principiile economiei sociale pentru a crea un impact real și pozitiv în comunitate. Mă simt mândru că sunt parte a acestei inițiative, deoarece nu doar că îmi permite să contribui activ la schimbarea în bine a celor din jur, dar și să particip la un model de business care pune bunăstarea oamenilor pe primul loc, nu profitul. Acesta este un punct esențial care face diferența între „Coșul Bunicii” și multe alte organizații care sunt doar orientate spre câștiguri financiare.

Unul dintre cele mai mari avantaje ale acestui proiect este faptul că „Coșul Bunicii” nu urmărește maximizarea profitului, ci își concentrează resursele pentru a sprijini comunitatea, în special pe cei vulnerabili. A aloca majoritatea excedentului financiar pentru obiective sociale este un gest care nu doar că respectă cadrul legal, dar arată și responsabilitatea socială a organizației. De exemplu, fondurile obținute sunt reinvestite în susținerea persoanelor vulnerabile angajate, dar și în îmbunătățirea condițiilor de muncă și în livrări gratuite către vârstnicii care nu se pot deplasa. Aceste acțiuni demonstrează angajamentul „Coșul Bunicii” de a crea un mediu mai bun pentru toți, indiferent de vârstă, statut social sau nivel de educație.

Un alt aspect care mă convinge de eficiența acestui proiect este autonomia pe care o are în gestionarea resurselor. Faptul că deciziile economice sunt luate de conducerea și membrii asociației, în mod independent, fără influențe externe, este esențial pentru a garanta că activitățile desfășurate sunt într-adevăr în interesul comunității și nu al altor factori externi. Acesta este un punct de maximă importanță, deoarece permite asociației să își construiască o strategie pe termen lung, adaptată nevoilor reale ale comunității, fără a fi constrânsă de interese politice sau financiare.

Independența față de autoritățile publice, chiar dacă în anumite momente există o colaborare deschisă cu acestea, este un alt pilon important al „Coșului Bunicii”. Această separare asigură că activitățile organizației sunt ghidate de valorile interne și nu de presiuni sau directive externe. Este vorba despre o autonomie reală, care permite „Coșului Bunicii” să își urmeze misiunea socială cu consecvență și integritate, fără a depinde de influențele externe. Totodată, acest principiu garantează transparența și responsabilitatea față de membrii comunității și față de cei care beneficiază de serviciile oferite.

Desigur, ceea ce face acest proiect cu adevărat unic este focusul pe obiectivele sociale și pe impactul pe termen lung asupra comunității. Printre obiectivele cheie se numără revitalizarea comunității rome, combaterea izolării sociale a persoanelor vârstnice și sprijinirea mamelor singure în integrarea profesională și socială. Acestea nu sunt doar scopuri ambițioase, ci și absolut necesare într-o societate care adesea uită să ofere sprijin celor mai vulnerabili. „Coșul Bunicii” se implică activ în reducerea acestor disparități sociale, punând în aplicare soluții reale și eficiente.

Mai mult decât atât, inițiativa contribuie semnificativ și la revitalizarea economiei rurale prin colaborarea cu producători locali, susținând astfel economia locală și promovând consumul responsabil și sănătos. A fi parte din acest proiect înseamnă nu doar a sprijini persoane în nevoie, ci și a contribui la menținerea tradițiilor locale și la păstrarea meșteșugurilor autentice, care sunt fundamentale pentru identitatea culturală a comunității. Este o combinație între economie socială, cultură și responsabilitate ecologică.

Un alt aspect care îmi place foarte mult este transparența cu care sunt gestionate resursele financiare. Nu doar că fiecare an financiar este încheiat cu un raport de activitate și unul financiar, dar procesul de reinvestire a excedentului este aprobat democratic și este documentat cu responsabilitate. Acest lucru crește încrederea celor din comunitate și a celor care sprijină financiar proiectul, știind că fiecare bănuț este utilizat corect și în interesul general al comunității. Prin acest mecanism, „Coșul Bunicii” demonstrează că poate funcționa ca un model de transparență și corectitudine, care poate fi replicat și în alte regiuni sau comunități.

În concluzie, „Coșul Bunicii” reprezintă o veritabilă lecție de solidaritate și responsabilitate socială. Este un proiect care dovedește că economia nu trebuie să fie doar despre profit, ci poate fi și despre bunăstare, încredere și dezvoltare comunitară. Eu personal cred că acest proiect este un exemplu de urmat și că ar trebui să inspirăm mai multe inițiative similare. Aș vrea ca acest model să devină un standard în modul în care se dezvoltă proiectele sociale, demonstrând că atunci când punem oamenii pe primul loc și când ne concentrăm pe nevoile comunității, putem construi ceva mult mai durabil și benefic pentru toți.