Corina Belea

Dragă Ema,

Mi-a făcut o mare bucurie să citesc proiectul tău, „Tiny House Educațional”. E genul acela de

idee care nu se simte ca un plan de afacere, ci mai degrabă ca o poveste spusă din inimă. Mi-a

fost uășor să-mi imaginez acea căsuță mică, simplă, dar plină de viață, în care copiii descoperă lumea altfel decât o fac de obicei. Să  știi că, în timp ce citeam, parcă simțeam  și eu mirosul de lemn proaspăt tăiat, iar în fundal se auzea râsul unui copil care tocmai a aflat că roșiile nu cresc la supermarket.

Ceea ce mi-a plăcut foarte mult e că ai știut să spui o poveste. Nu ai prezentat doar niște idei, ai pus în ele suflet, convingere  și o bucurie care se simte și asta e rar.

De ce m-a atins ideea ta

Pentru că într-o lume în care totul pare să se miște prea repede, în care copiii sunt prinși între

ecrane  și programe încărcate, tu propui ceva total diferit: un timp încet, sincer, aproape de

pământ, de foc, de simplitate. O experiență care să-i învețe nu doar lucruri utile, ci  și cum să fie cu ei în ișiși, cu ceilalți și cu natura.

Ideea de a face o casă mică, dar care să cuprindă atât de mult sens – este pur  și simplu frumoasă. Și chiar cred că ai găsit un drum care poate deveni nu doar un proiect pentru copii, ci  și un model pentru educatori, pentru părinți, pentru comunități care vor altceva.

Lucruri care mi-au rămas în minte

– Că ai ales o vârstă potrivită pentru participanți – între 6  și 14 ani – exact atunci când

curiozitatea e mare, dar valorile nu s-au așezat încă. Ce ocazie frumoasă să le oferi o amintire

frumoasa.

– Ai menționat relația cu natura într-un mod firesc. Nu sună a „proiect ecologic” făcut doar să bifeze o temă, ci ca o întoarcere la ceva pierdut, dar familiar.  Și asta atinge.

Unde ai putea adăuga câteva lucruri

Mi-aș  fi dorit să simt mai clar cum arată o zi acolo. Poate ai putea include o mică poveste: „S-a trezit la ora 7, în căsuța de lemn. A ieșit desculț  pe treptele reci, cu ochii încă adormiți. Prima dată a mers la fântână cu găleata, alături de alți copii. Azi e ziua în care învață cum să coacă pâine.” Astfel de fragmente fac proiectul să trăiască.

Poate ar ajuta  și o schiță sau o mică hartă – cum e organizată căsuța, unde dorm copiii, unde gătesc, unde învață. Nu neapărat tehnic, ci mai degrabă ca o invitație într-un spațiu familiar.

Despre oameni și relații

Mi-ar plăcea să aflu cine sunt oamenii care stau în spatele casei. Cine povestește, cine gătește, cine învață alături de copii? Dacă sunt voluntari, vecini, bunici sau specialiști – fiecare poate aduce ceva unic. Poate un copil va învă a mai mult de la o bunică ce împletește coșuri decât

dintr-o carte. Sau poate se leagă prietenii care durează mult după ce programul se încheie.

Despre siguranță  și încredere știu că e un subiect mai puțin poetic, dar e important. Dacă cineva citește proiectul ca să decidă dacă îl susține, se va întreba: „Cum  știe că acel copil e în siguranță?” Poate n-ar strica să adaugi câteva rânduri despre reguli, supraveghere, cum e gândit spațiul astfel încât copiii să fie protejați dar liberi.

Care va fi grupul țintă

 Care vor fi persoanele din grupul țintă, persoanele vulnerabile care vor avea de castigat din acest proiect ,cum le vei selecta?

Finalul meu sincer

Ema, ai reușit ceva ce nu mulți reușesc: ai creat o imagine care se lipește de suflet. Poate pentru că e simplă. Poate pentru că ne amintește de cum ar fi fost viața dacă am fi crescut mai aproape de natură. Poate pentru că ne oferă, chiar  și pentru câteva pagini, o speranță că se poate învă altfel.

Caută oameni care vibrează la același ton cu tine, care sa-ti dea o mână de ajutor, voluntari care sa fie alaturi de tine, sper să simți că ești pe un drum care merită.

Cu drag, Corina