Viața la țară. Câteva idei de antreprenoriat social

Am descoperit acest mic volum de bune practici „The Rural Social Enterprise Guidebook of Good Practice” (https://ruralsehub.net/wp-content/uploads/2021/12/ViSEnet_-The-Rural-Social-Enterprise-Guidebook-of-Good-Practice-3.pdf ), pe care vi-l recomand și vouă pentru că mi-a atras atenția referitor la câteva inițiative interesante de antreprenoriat social în mediul rural din Europa.  Despre comunități care s-au unit să facă lucruri concrete pentru oamenii din zonele rurale. Și în timp ce citeam despre aceste inițiative, mă gândeam cum ar putea și la noi, în vestul României, să prindă rădăcini câteva dintre ele. Sigur, nu putem copia totul ca la indigo, că realitățile de la noi sunt un pic diferite – infrastructura e cam la pământ pe alocuri, populația din sate e tot mai mică, iar mulți tineri au plecat să-și încerce norocul în alte părți. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne oprim aici.

De exemplu, Bio&Co – un proiect de agricultură socială din România. E o poveste faină care a început prin implicarea unor oameni vulnerabili în agricultură ecologică, dându-le astfel un rost și un venit. Un model pe care îl văd potrivit și pentru zone ca Arad sau Timiș, unde agricultura are tradiție și pământul e numai bun de cultivat. E adevărat, nu ne putem baza doar pe ideea că „o să meargă de la sine” – piața pentru produsele bio e încă mică la noi, iar infrastructura de distribuție e un pic subdezvoltată. Dar avem deja piețe locale și servicii de livrare care cresc, mai ales în orașe mari ca Timișoara și Arad. Deci, dacă reușim să conectăm mai bine producătorii locali cu consumatorii care apreciază legumicultura organică, Bio&Co și inițiative similare gen ASAT ( Asociația pentru susținerea agriculturii țărănești) ar putea avea succes. Totul ține de cum ne organizăm.

Un alt exemplu care mi-a plăcut este din Estonia – Lahemaa Mobile Information Café, un proiect de ecoturism. Acolo, au reușit să aducă turiști într-un parc național printr-o abordare simplă, dar eficientă. În vestul României, avem și noi locuri de neratat: Țara Hațegului, Munții Apuseni, chiar și zone din județele Arad și Hunedoara. Poate nu avem drumuri perfecte sau cazări la tot pasul, dar asta nu înseamnă că nu putem construi un turism durabil. Mai ales că mulți oameni sunt atrași de ideea de a evada în natură, de a descoperi peisaje pitorești și locuri noi. Dacă am reuși să aducem comunitățile locale mai aproape de inițiativele turistice, să îi încurajăm să își deschidă pensiuni mici sau să ofere experiențe locale – de exemplu, vizite la stâne sau ateliere de meșteșuguri – am putea crea ceva unic.

Și apropo de implicarea comunității, un model fain vine din Finlanda, unde locuitorii unui sat au preluat controlul asupra transportului și serviciilor sociale din zonă. Pare SF, dar gândește-te: în multe sate din vestul României, transportul public e aproape inexistent, iar asta afectează grav oamenii care au nevoie să ajungă la muncă, la școală sau la medic. De ce n-am putea noi să facem ceva similar? O întreprindere socială care să organizeze transport local în sate ar putea să schimbe viața multor oameni. Asta, desigur, dacă avem și sprijinul autorităților locale și dacă găsim o formulă care să funcționeze pentru comunitate. Și mai e un lucru important – îngrijirea bătrânilor. Cu o populație îmbătrânită, multe sate ar beneficia de servicii de asistență pentru vârstnici, dar pentru asta ne trebuie oameni pregătiți și resurse.

Toate exemplele astea ne arată că soluțiile există, doar că trebuie să ne dăm seama care dintre ele se potrivesc mai bine la noi acasă. E clar că modelele din Finlanda sau Estonia nu pot fi „plantate” direct în vestul României fără a ține cont de particularitățile locului. Nu avem infrastructura lor, nu avem aceleași resurse sau același sprijin din partea autorităților. Dar asta nu înseamnă că nu putem să ne adaptăm și să găsim soluții care să funcționeze. Cu puțină răbdare și ceva muncă de echipă, sunt sigur că putem face lucruri bune.

Așa că, dacă ar fi să trag o concluzie, cred că trebuie să fim realiști, dar și optimiști. Vestul României are mult potențial – terenuri fertile, locuri minunate pentru ecoturism și comunități care, deși afectate de depopulare, pot fi readuse la viață prin inițiative sociale bine gândite. Totul e să fim dispuși să încercăm, să fim flexibili și să adaptăm modelele cre funcționează la realitatea noastră. Și cine știe, poate peste câțiva ani, vom povesti și noi despre cum am reușit să transformăm zonele rurale într-un exemplu de bună practică.