Situatia concreta din fiecare localitate sau comuna este mult mai relevanta decat exemplele teoretice care sunt prezentate la fiecare punct. Indiferent cat de simplista sau nesemnificativa ati considera ca este sustinerea pe care v-ar putea-o acorda primaria, vrem sa auzim despre ea.
O zicală răsturnată într-o variantă reinterpretată, demnă de Bizarro World, "Statul nu-ți dă, dar îți ia din traistă", poate să ilustreze filosofia autorităților din România când vine vorba de susținerea întreprinderilor sociale și a întreprinderilor sociale de inserție.
O scurtă incursiune în timp, în procesul de reglementare a antreprenoriatului social din România, arată cât de malformată era înțelegerea a ceea ce este definit ca fiind al treilea sector, respectiv domeniul economiei sociale și felul în care acesta poate fi stimulat. În 2011, pe vremea când România făcea cunoștință cu prima infuzie de fonduri structurale dedicate domeniului economiei sociale, un deputat PSD, I.I., susținut de un grup de colegi de la același partid, a avut o inițiativă legislativă menită să reglementeze statutul antreprenorului social și, implicit, al economiei sociale în România. Pentru a nu-i face omului un proces de intenție, putem spune că, aflat într-o perfectă ignoranță, respectiv în bula lui, pentru dânsul economia socială nu exista în România până când el, în chip de Cristofor Columb, a descoperit-o. La vremea respectivă, într-adevăr, nu existau de jure întreprinderi sociale și întreprinderi sociale de inserție (IS și ISI), conform legii 219/2015, însă, de facto, existau mai multe tipuri de organizări, cum ar fi cooperativele (CAR-uri, CARP-uri), unitățile protejate, fundațiile etc., care îndeplineau multe dintre criteriile recunoscute azi ca fiind întemeietoare pentru antreprenoriatul social: angajatori de inserție, direcționarea profitului pentru sustenabilitatea afacerii și a ocupării, consultarea și participarea la decizie a angajaților, acompanierea angajaților vulnerabili etc.
Conform unui articol publicat la vremea respectivă în Wall-Street, în 2011, în România existau 26.000 de organizații care generau 165.000 de locuri de muncă, adică 4,3% din locurile de muncă din sectorul privat din România, ce puteau fi considerate parte din economia socială.
Revenind la inițiativa legislativă a deputatului PSD, aceasta propunea o tabula rasa de la care să se pornească, iar statul și corporațiile să fie declarați antreprenori sociali, în timp ce cei care erau de facto asociații, fundații, cooperative să fie doar parteneri ai acestora. Bineînțeles, nu pot să nu mă întreb dacă domnul deputat nu era prizonier al unei confuzii majore, în care punea semnul de egalitate între responsabilitatea socială a companiilor și antreprenoriatul social. Poate așa ar fi fost scuzabil. În viziunea sa inovatoare, orice angajator care avea și componenta de CSR ar fi trebuit să fie declarat automat actor de economie socială și să beneficieze de creșterea de 33 de ori a sumelor deductibile de la calculul impozitului pe profit pentru "investiții sociale". Astfel, bucla se închidea perfect pentru stat și corporații, pe principiul „tu centrezi, tu dai capul, iar restul doar aplaudă”.
Norocul a făcut ca respectiva inițiativă legislativă să fie contestată masiv de Coaliția Economiei Sociale, formată din 140 de ONG-uri, creată la apelul Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC), care a semnalat disonanțele și enormitățile din textul de lege propus. Acesta a fost, în cele din urmă, retras, dar cumva a deschis calea pentru dezbateri și consultări care s-au materializat patru ani mai târziu, în 2015, în ceea ce este la ora actuală Legea 219/2015 privind Economia Socială. Această lege este incomparabilă cu ceea ce înțelegeau unii și alții că ar fi economia socială în 2011. Cu bune și cu mai puțin bune, actul normativ din 2015, împreună cu normele metodologice din 2016, modificate ulterior în 2022, a reglementat granițele între care se mișcă antreprenorul social în România, care, bineînțeles, nu este statul, așa cum este și normal. Statul și-a asumat rolul de supraveghetor, care inițial atestă/certifică întreprinderile sociale și întreprinderile sociale de inserție, și ulterior garantează, prin supervizare, respectarea criteriilor de eligibilitate care stau la baza înființării IS/ISI. Partea de susținere și stimulare a IS/ISI a fost pasată autorităților administrației publice locale, cărora le revine responsabilitatea, dar nu și obligația, de a fi partenere ale antreprenorilor sociali. Dacă vor, dacă înțeleg, dacă sesizează oportunitatea.
În cazul ISI, măsurile de susținere, facilitățile, sunt cât de cât clare și cu un potențial impact economic asupra afacerii. Antreprenorii sociali ar putea fi sprijiniți de către autoritățile administrației publice locale, dacă acestea rezonează cu activitățile economice ale întreprinderii sociale de inserție, prin următoarele măsuri:
- atribuirea unor spații și/sau terenuri aflate în domeniul public al unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, în scopul desfășurării activităților pentru care le-a fost acordată marca socială;
- sprijin în promovarea produselor realizate și/sau furnizate, serviciilor prestate ori lucrărilor executate în comunitate, precum și în identificarea unor piețe de desfacere a acestora;
- sprijin în promovarea turismului și activităților conexe acestuia, prin valorificarea patrimoniului istoric și cultural local;
- alte facilități și scutiri de taxe și impozite acordate de autoritățile administrației publice locale, în condițiile legii.
Însă, în cazul IS, care de fapt constituie partea nevăzută a icebergului numit economie socială în România (1988 de întreprinderi sociale vs. 86 de întreprinderi sociale de inserție; 5511 angajați în IS vs. 348 în ISI), autoritățile locale au la îndemână, conform legii 219/2015, doar un set de măsuri care sunt mai degrabă cu titlu de recomandare decât o normare cu o metodologie fundamentată, prin care să poată fi puse în aplicare sau să implice un tip de obligativitate pe baza unui schimb reciproc. Incluziune în schimbul unei participări în natură sau financiară a comunității.
Conform legii, autoritățile locale pot sprijini activitățile de economie socială prin:
- dezvoltarea mecanismelor de sprijinire a întreprinderilor sociale și a întreprinderilor sociale de inserție;
- promovarea și susținerea dezvoltării resurselor umane din domeniul economiei sociale;
- înființarea de centre de informare și consiliere în domeniul economiei sociale;
- facilitarea accesului întreprinderilor sociale și întreprinderilor sociale de inserție la târguri de profil sau târguri comerciale organizate de instituțiile publice în țară, prin scutirea de taxe de participare.
Concluzionând, putem afirma că acest tip de măsuri, nefiind detaliate în actul normativ, lasă loc autorităților locale să inoveze și să propună ele modele și metodologii prin care acest tip de facilități să se plieze pe posibilitățile fiecărei administrații în parte. Și pentru a deschide discuția, vă las în continuare mai multe modele de sprijin și vă provoc la o analiză care poate fi însoțită de propuneri noi despre ce este fezabil și ar putea fi aplicat în context românesc. Și dacă în cazul orașelor unele dintre modele poate și-ar găsi locul și resursele necesare, întrebarea este despre comunitățile rurale și ce ar putea face ele pentru a susține IS.
Modele de sprijinire a întreprinderilor sociale de către autoritatea locală :
Dezvoltarea Mecanismelor de Sprijin:
- Granturi: Oferirea de granturi specifice întreprinderilor sociale pentru a le finanța proiecte, investiții sau cheltuieli operaționale. Granturile pot fi tematice (ex: agricultură socială, integrare socială) sau pot viza aspecte specifice (ex: digitalizare, marketing).
- Împrumuturi cu dobândă redusă: Facilitarea accesului la împrumuturi cu dobândă subvenționată de către autoritatea locală, prin parteneriate cu bănci sau instituții financiare.
- Incubatoare de afaceri: Crearea sau sprijinirea incubatoarelor de afaceri dedicate întreprinderilor sociale, oferind spațiu de lucru, mentorat, asistență juridică și contabilă.
- Programe de mentorat: Implementarea programelor de mentorat care pun în contact antreprenori sociali experimentați cu cei aflați la început de drum.
- Sprijin pentru achiziții publice: Stabilirea unor criterii preferențiale pentru achizițiile publice din partea autorității locale, acordând prioritate oferte provenind de la întreprinderile sociale.
Promovarea și Susținerea Resurselor Umane:
- Programe de formare: Organizarea de programe de formare profesională adaptate nevoilor specifice ale întreprinderilor sociale și ale angajaților lor, axate pe competențe antreprenoriale, management, marketing, etc.
- Sprijin pentru voluntariat: Facilitarea accesului la programe de voluntariat pentru a atrage resurse umane suplimentare în cadrul întreprinderilor sociale.
- Dezvoltarea de rețele: Sprijinirea creării de rețele de colaborare și schimb de experiență între antreprenori sociali și organizații active în domeniu.
- Campanii de informare și sensibilizare: Organizarea de campanii de informare a publicului larg cu privire la economia socială și beneficiile acesteia, promovând valorile și impactul pozitiv al întreprinderilor sociale.
Informare și Consiliere:
- Centre de informare: Înființarea unui centru de informare dedicat exclusiv economiei sociale, unde antreprenorii pot obține informații, consiliere și sprijin în diverse aspecte ale operațiunilor lor.
- Platforme online: Dezvoltarea unei platforme online care să ofere acces la resurse informative, ghiduri practice, legislație relevantă, calendar de evenimente și oportunități de finanțare dedicate economiei sociale.
- Servicii de consultanță: Oferirea de servicii de consultanță specializate în domeniul economiei sociale, care pot ajuta antreprenorii la elaborarea de planuri de afaceri, accesarea de finanțări, gestionarea resurselor umane, etc.
Facilitarea Accesului la Târguri:
- Subvenții pentru participare: Alocarea de subvenții sau scutiri de taxe de participare pentru a facilita prezența întreprinderilor sociale la târguri de profil sau târguri comerciale organizate de instituțiile publice din țară.
- Standuri gratuite: Oferirea de standuri gratuite sau la prețuri reduse în cadrul târgurilor organizate de administrația locală, oferind vizibilitate sporită întreprinderilor sociale.
- Materiale promoționale: Sprijinirea în realizarea de materiale promoționale (broșuri, flyere, cataloage) pentru a facilita promovarea produselor și serviciilor oferite de întreprinderile sociale la târguri.
- Activități de matchmaking: Organizarea de sesiuni de matchmaking care să pună în contact întreprinderile sociale cu potențiali clienți, parteneri sau investitori.
Modele de sprijinire a întreprinderilor sociale de către autoritatea locală la nivel european:
Dezvoltarea mecanismelor de sprijinire a întreprinderilor sociale:
- Fonduri de subvenție și granturi: Autoritățile locale pot crea fonduri speciale pentru a oferi subvenții sau granturi întreprinderilor sociale. De exemplu, în Regatul Unit, multe consilii locale oferă granturi specifice pentru întreprinderile sociale prin programe precum „Big Lottery Fund”.
- Microcredite și împrumuturi fără dobândă: În Spania, programul „MicroBank” oferă microcredite pentru întreprinderile sociale, cu condiții favorabile de rambursare.
Promovarea și susținerea dezvoltării resurselor umane din domeniul economiei sociale:
- Programe de formare profesională: Autoritățile locale pot organiza cursuri de formare în managementul întreprinderilor sociale, marketing social, și alte competențe relevante. În Franța, există programe de formare profesională specializate pentru managerii întreprinderilor sociale, oferite de diverse centre de formare regională.
- Mentorat și coaching: În Germania, programul „Impuls” oferă mentorat și coaching pentru antreprenorii sociali, facilitând transferul de cunoștințe și experiențe.
Înființarea de centre de informare și consiliere în domeniul economiei sociale:
- Centre de sprijin local: În Italia, multe regiuni au creat „Sportelli per l’imprenditoria sociale”, centre unde antreprenorii pot primi consiliere juridică, financiară și de marketing.
- Platforme online de informare: Orașul Viena are o platformă online dedicată întreprinderilor sociale, oferind acces la resurse, ghiduri și consultanță.
Facilitarea accesului întreprinderilor sociale la târguri de profil sau târguri comerciale organizate de instituțiile publice în țară, prin scutirea de taxe de participare:
- Participare gratuită la evenimente comerciale: Autoritățile locale pot asigura standuri gratuite pentru întreprinderile sociale la târguri și expoziții. De exemplu, în Belgia, orașul Bruxelles oferă standuri gratuite pentru întreprinderile sociale la evenimentele de profil.
- Organizarea de târguri dedicate: În Portugalia, Lisabona organizează anual un târg dedicat exclusiv întreprinderilor sociale, facilitând astfel promovarea și dezvoltarea rețelelor de afaceri.
