László Mihály

Salut Emanuel!

Felicit inițiativa! Pentru mine este un subiect drag, fiindcă am încercat și noi să construim prin metode tradiționale și am participat ca voluntari la acțiuni de restaurare.

Misiunea este clară, profundă și emoțională, creează instant o conexiune cu cititorul. Într-adevăr, se pierde tot mai mult din imaginea satului tradițional. Toată lumea e concentrată pe modernizare, renovări sau construcții haotice, care nu țin cont de specificul zonei și de menținerea unei imagini uniforme/unitare a satului. Pierdem exact acel lucru pentru care turiștii din străinătate ar plăti cu mărinimie să îl vadă.

Pe de altă parte, după câteva experiențe lucrând cu materiale tradiționale, am sentimentul că dacă străbunicii noștri ar fi avut posibilitatea sau resursele să folosească materiale moderne, ar fi făcut-o. Încerc să înțeleg motivația din spatele acestor alegeri.

De când locuim la sat am trăit ambele experiențe. Am văzut cum este să renovezi o casă tradițională pe structură de lemn, cât de greu găsești pe cineva care știe "rețeta" pământului care se lipește pe casă și cât de anevoios e întregul proces de preparare al acestuia. Ca să nu mai zic că nu găseam ingredientele necesare... o întreagă tevatură, încercând să lucrăm tradițional.

Marea surpriză a fost când am descoperit că, în realitate, costurile unei construcții tradiționale sunt cel puțin egale, dacă nu mai mari, față de cele ale unei construcții moderne.

Deși unele materiale tradiționale par mai accesibile ca preț, costul ridicat al manoperei și durata extinsă de execuție anulează acest avantaj.

Un alt aspect care ne-a surprins a fost acela că, în practică, construcțiile tradiționale necesită o întreținere periodică riguroasă — de exemplu, „de Paști văruim” sau trebuie aplicate anual tratamente speciale pentru lemn. Totodată, am remarcat dificultăți neașteptate în prelucrarea materialelor: lemnul vechi, foarte dens, nu poate fi tăiat ușor cu drujba fără a strica lanțul, în timp ce lemnul nou începe să se degradeze după doar câțiva ani. Acest lucru poate fi pus pe seama pierderii unor cunoștințe tehnice esențiale: când și cum se taie lemnul, cât timp trebuie lăsat la uscat și în ce condiții. Cred că trebuie găsit un echilibru, chiar dacă este dificil.

Poate că principalul motiv pentru care aceste construcții se pierd este lipsa meșterilor accesibili si pricepuți care să facă lucru de calitate și din această cauză consider proiectul vostru foarte interesant și important.

Mi-a atras atenția faptul că cei patru angajați principali sunt pensionari. Deși experiența lor este neprețuită, trebuie avut în vedere că puterea de muncă a acestora poate fi limitată. În plus, există riscul ca tinerii implicați în proiect, dacă nu sunt sprijiniți prin forme de bonificare sau remunerare, să-și piardă interesul înainte de a dobândi cu adevărat meșteșugul.

Consider că o formulă mai echilibrată ar putea fi alcătuită din doi meșteri pensionari care să colaboreze cu doi tineri aflați în proces de învățare, sau chiar un meșter activ cu experiență care să lucreze constant cu un grup de trei tineri. Această structură ar permite transmiterea cunoștințelor printr-o colaborare eficientă și de durată, asigurând astfel sustenabilitatea resursei umane și păstrarea valorii culturale a meseriilor, care altfel riscă să se piardă definitiv.

Mi-ar fi plăcut să găsesc mai multe detalii despre organizarea atelierelor educative și a proiectelor demonstrative – cum sunt structurate, care este frecvența lor, ce tip de participanți sunt vizați și cum se asigură eficiența în transmiterea cunoștințelor.

Cred că transmiterea meșteșugului trebuie să fie cel mai important aspect și mesaj al acestui plan de afaceri.

De asemenea, cred că este important să existe o soluție clară prin care și persoanele fără posibilități financiare să aibă acces la aceste servicii. Vin cu această propunere fiindcă la noi în zonă, singurii care mai au în proprietate astfel de construcții tradiționale cu valoare arhitecturală sunt persoane cu venituri modeste sau persoane vârstnice. . Din păcate, cei care au avut posibilitatea au renunțat la tradițional și au trecut pe modernism.

Cred că ar ajuta proiectul niște parteneriate, dacă se pot identifica instituții-cheie locale, cum ar fi primăria, școala, parohia, centre de tineret sau ONG-uri, care pot participa la proiect. Poate că includerea acestora în modelul de guvernanță ar crește susținerea comunitară.

Pentru sustenabilitate, ar fi oportună dezvoltarea unor produse derivate, precum piese de mobilier de dimensiuni reduse, suporturi, rafturi sau obiecte decorative. Acestea ar putea fi achiziționate de persoane interesate să susțină activitatea voastră, contribuind astfel la autofinanțarea inițiativei.

Felicitări pentru această inițiativă curajoasă! Sper ca observațiile mele să ajute la construirea planului de afaceri, care sunt sigur că oferă răspuns la mai multe întrebări.