Economii la firul ierbii

Într-un mic sat din România, printre case  vechi de văiugă și case noi de cărămidă și grădini îngrijite cu migală, o inițiativă nouă începe să prindă contur. Oameni obișnuiți, care își duc traiul din munca pământului, descoperă acum un nou mod de a-și susține gospodăriile. Tichetele de activități casnice, reglementate prin Legea nr. 111/2022, au început să fie folosite nu doar ca mijloc de remunerare pentru muncile casnice, ci și ca bază pentru un sistem local de schimb, similar modelului economic Transition Town, utilizat cu succes în alte părți ale lumii.

Aceste tichete, inițial concepute pentru a formaliza și remunera munca necalificată din gospodării, cum ar fi îngrijirea persoanelor în vârstă, grădinăritul sau curățenia, oferă acum o fereastră spre o economie locală mai vibrantă. Spre deosebire de satele care se confruntă cu depopularea și lipsa oportunităților economice, aici tichetele au devenit o unealtă pentru cooperare și prosperitate.

În gospodăria lui Ion, de exemplu, vecinul său Mihai vine să-l ajute cu tăiatul lemnelor pentru iarnă. Pentru această muncă, Mihai nu primește bani, ci tichete de activități casnice, pe care mai târziu le poate folosi pentru a cumpăra legume proaspete de la Maria, care are o seră în spatele casei. Maria, la rândul ei, folosește tichetele pentru a plăti pe altcineva care o ajută la recoltare. În acest fel, o monedă locală ia naștere, iar economia comunității începe să se dezvolte, fără a mai depinde atât de mult de resursele din afara satului.

La baza acestei transformări stă simplitatea și eficiența modelului. Tichetele de activități casnice, emise de agențiile județene ale ocupării forței de muncă, pot fi folosite pentru orice tip de serviciu casnic. Însă, prin acordul comunității, ele au început să fie acceptate și pentru schimbul de produse sau pentru plata unor servicii locale. Ideea este simplă: fiecare tichet devine un simbol al muncii și al valorii produse în interiorul comunității, încurajând locuitorii să colaboreze și să sprijine afacerile locale.

În alte țări, precum Marea Britanie sau Germania, monedele locale au funcționat pe principii similare, oferind un exemplu clar al modului în care o economie circulară poate fi implementată. De exemplu, Bristol Pound din Marea Britanie a permis locuitorilor orașului să susțină afacerile mici, folosind o monedă care nu putea fi cheltuită decât local. Similar, satul românesc adoptă acum tichetele ca o monedă alternativă, capabilă să stimuleze consumul local și să creeze un sistem economic autonom.

Un alt exemplu vine din micul magazin al lui Gheorghe, unde produsele se vând tot mai des în schimbul tichetelor. "La început  nu eram sigur," povestește el, "dar am văzut că oamenii vin mai des, cumpără una, alta. Acum pot și eu să folosesc tichetele pentru a plăti pe cineva să mă ajute cu livrările sau să fac reparații la magazin."

Această economie a încrederii funcționează tocmai pentru că fiecare participant contribuie cu ceva concret, iar tichetele rămân în circuitul local. Spre exemplu, un grup de femei din sat a început să coase costume populare, pe care le vând pe baza tichetelor. Acestea le folosesc mai departe pentru a plăti un tâmplar din sat, care le repară mobilierul vechi.

În spatele acestui succes se află și un element de noutate care captează imaginația localnicilor: ideea că munca lor contează. În loc să fie plătiți cu bani care de multe ori ies din comunitate, tichetele oferă o siguranță că valoarea rămâne aproape. De asemenea, există un efect de solidaritate – fiecare contribuie la bunăstarea celorlalți, iar comunitatea prosperă ca întreg.

Există, totuși, provocări. Uneori, oamenii sunt reticenți să accepte tichetele, temându-se că nu vor putea fi folosite pentru toate nevoile lor. Dar liderii locali organizează întâlniri pentru a explica beneficiile și pentru a extinde rețeaua de acceptare. De asemenea, implementarea unui sistem electronic simplu, care să permită gestionarea tichetelor, este următorul pas în modernizarea acestui sistem.

Ceea ce este remarcabil în această poveste este faptul că tichetele de activități casnice, gândite inițial doar pentru muncile casnice, devin un instrument al schimbării economice. Într-un sat unde înainte nu exista altă soluție decât să cumperi de la supermarketul din oraș, acum există opțiunea de a-ți cumpăra pâinea, laptele sau fructele direct de la vecin, folosind aceste tichete. Și mai mult, sumele generate din acest sistem pot fi investite în proiecte comunitare, cum ar fi repararea drumurilor sau organizarea de evenimente culturale.

Această poveste dintr-un mic sat românesc arată cât de mare poate fi impactul unui sistem economic simplu, dar inovator. În timp ce în alte părți ale țării satele se golesc, iar oamenii pleacă în căutarea unui trai mai bun, aici, un sistem bazat pe încredere și cooperare redă viața și mândria unei comunități. Poate că tichetele de activități casnice nu sunt doar o formă de plată, ci un simbol al unui viitor în care micile comunități pot înflori din nou.