Ramona Mateaș

Îți spun din start – proiectul tău m-a emoționat și mi-a transmis o energie bună. Se simte că vine dintr-un loc sincer și dintr-o experiență personală care a lăsat urme. Ideea de a transforma un teren moștenit într-un loc viu pentru comunitate, într-un spațiu unde copiii se pot juca în siguranță, iar familiile să se adune și să respire împreună, mi se pare nu doar frumoasă, ci profund necesară. În multe sate, lipsa unui parc sau a unui spațiu comun e o realitate dureroasă, așa că dorința ta de a schimba asta e clar un punct foarte puternic.

Mi-a plăcut mult și faptul că ai gândit proiectul cu grijă față de toate vârstele: copiii mici, adolescenți, părinți și chiar bunici. Asta arată că vrei să creezi o comunitate activă și unită, nu doar un simplu loc de joacă. Ai punctat bine problemele sociale reale: sedentarismul, lipsa socializării, lipsa activităților pentru copiii din medii vulnerabile – și ai propus soluții concrete și accesibile.

Un alt punct tare este locația – spațiu generos, cu pădure în jur, liniște, aer curat – ceea ce, sincer, e un vis pentru orice familie. Faptul că terenul este deja al tău este un avantaj major în economia proiectului. Plus că ai gândit bine și oferta de servicii – unele gratuite, altele cu plată – ceea ce ar putea ajuta la echilibrarea financiară.

Totuși, pentru că știu cât de greu poate fi să transformi o idee bună într-o întreprindere sustenabilă, trebuie să fiu sinceră și să îți spun și unde cred că sunt niște riscuri, mai ales în contextul unei finanțări prin schemă de minimis, unde ai obligația să angajezi 4 persoane și să le menții angajate 7 luni după final.

Principalul semn de întrebare este sustenabilitatea financiară. E un proiect frumos, dar are cheltuieli continue: salariile celor 4 angajați, întreținerea locului, reparații, echipamente, facturi etc. Nu am găsit în plan o estimare clară a veniturilor lunare sau o strategie concretă prin care activitățile cu plată (abonamente, închirieri, ateliere) să acopere toate aceste costuri.

Sezonieritatea e un alt aspect de luat în calcul. Activitățile în aer liber, mai ales pentru copii, depind de vreme – așadar, în lunile reci sau ploioase, e posibil să ai un flux redus de clienți. Atunci cum vor fi acoperite cheltuielile fixe?

Apoi, provocarea va fi numărul de beneficiari plătitori. Într-o comunitate rurală, nu toți au posibilitatea sau obișnuința să plătească pentru acces într-un parc sau pentru ateliere. Va fi nevoie de o promovare constantă, de parteneriate locale (școli, ONG-uri, autorități), poate și de atragerea unor grupuri din afară (vizitatori, turiști, tabere de weekend) pentru a putea menține fluxul financiar necesar.

Un alt aspect important – și dificil – este resursa umană. Angajarea a 4 persoane poate fi fezabilă în perioada de proiect, dar păstrarea lor după cele 7 luni va necesita o sursă clară de venit constant. În lipsa unor încasări predictibile sau a unui plan B (ex: contracte cu grădinițe, sponsorizări recurente etc), există riscul de dezechilibru financiar.

În concluzie – proiectul are o bază emoțională și socială foarte puternică, se potrivește perfect cu valorile unei întreprinderi sociale, iar beneficiile comunității sunt reale. Dar, din punct de vedere economic, pentru a fi sustenabil și după finanțare, ar avea nevoie de o strategie financiară mai clară și mai bine ancorată în realitate: estimări de venituri, plan de promovare, calendar sezonier, costuri detaliate. Fără asta, e greu să susții pe termen lung atât de multe responsabilități.

Știu că ai pus mult suflet aici – și tocmai de aceea, îți spun toate astea cu toată deschiderea, ca să îți dai șansa reală să construiești ceva frumos și durabil. Cu puțină ajustare și planificare financiară mai riguroasă, chiar cred că „Belgiardino” poate prinde viață cu succes.