Gabriela Bostioca
Buna, Adrian Felician Barbos!
Proiectul „Aripile Copilăriei Vesele” m-a impresionat prin naturalețea cu care readuce în prim-plan copilăria așa cum ar trebui să fie: un timp al jocului, al descoperirii și al bucuriei sincere. Într-o societate care pune presiune pe performanță încă de la vârste fragede, astfel de inițiative oferă copiilor un spațiu sigur, cald și prietenos, unde pot învăța prin joc, pot visa fără limite și pot construi relații autentice. Chiar și doar citind despre proiect, simți că energia lui e una sănătoasă, umană și necesară in vremurile acestea.
Unul dintre cele mai importante aspecte pozitive ale acestui demers este că pune copilul în centrul atenției nu doar ca elev, ci ca om în devenire. Nu e vorba doar de educație formală, ci de dezvoltare personală – emoțională, creativă, socială. Fiecare copil are ritmul lui, iar proiectul pare să respecte această diversitate, fără să forțeze un model unic de învățare sau comportament. Asta, din punctul meu de vedere, înseamnă o formă de respect profund pentru ființa umană în formare.
Alt element care merită lăudat este implicarea comunității. Când părinții, voluntarii sau alți adulți se implică activ în susținerea unui proiect educațional, se creează o rețea de încredere în jurul copilului. Iar copiii crescuți în medii în care se simt în siguranță, ascultați și sprijiniți, se dezvoltă mai echilibrat. În același timp, o astfel de implicare întărește și comunitatea – devine mai unită, mai empatică și mai atentă la nevoile celor mici.
Desigur, orice inițiativă frumoasă vine cu provocările ei. În cazul „Aripilor Copilăriei Vesele”, cea mai evidentă provocare este cea a resurselor financiare. Proiectele sociale au nevoie de susținere constantă – nu doar la început, când entuziasmul e mare, ci și după luni și ani, când întreținerea logistică, chiria, materialele sau salariile trebuie plătite. Experiența acumulata poate ajuta ca acest plan de afaceri sa fie sustenabil.
Oricât de minunat ar fi un proiect, dacă nu e cunoscut de oameni, riscă să rămână într-o bulă prea mică. Într-o eră în care comunicarea se face rapid și vizual, proiectul trebuie să își găsească o voce proprie, autentică, dar strategică, pentru a ajunge la cât mai mulți părinți, sponsori sau colaboratori.
Cred că o rezolvare firească vine prin parteneriate și povești. Da, povești. Pentru că oamenii se conectează cu emoțiile, nu cu cifrele. Povestea unui copil care a prins încredere în el datorită acestui proiect, zâmbetul sincer dintr-o fotografie, reacția unui părinte – toate pot atinge inimile celor care pot oferi sprijin. În paralel, crearea unei rețele de parteneri locali (firme, școli, ONG-uri) poate aduce stabilitate. Nu în ultimul rând, mici evenimente deschise comunității – ateliere, expoziții, spectacole – pot atrage implicare și donații.
În concluzie, „Aripile Copilăriei Vesele” nu e doar un nume frumos – e o promisiune, o poveste care poate sa devina realitate. Promisiunea că bucuria copilăriei poate fi protejată, cultivată și transmisă mai departe. E nevoie de curaj să crezi că un copil care se joacă astăzi liber va fi un adult echilibrat mâine. Iar acest proiect are curajul să creadă. Eu sper ca și alții să îl vadă, să îl susțină și să-i dea aripi mai mari.
Simona Maria Suldak
Proiectul propus de Asociația „Aripile Copilăriei Vesele” este o inițiativă cu un profund impact social, care se distinge printr-o abordare empatică și inovatoare în educația timpurie. Crearea unui centru de tip grădiniță socială în comuna Giroc, județul Timiș, aduce o soluție concretă și sustenabilă pentru sprijinirea dezvoltării armonioase a copiilor, în special a celor proveniți din medii vulnerabile sau cu nevoi speciale.
Unul dintre cele mai valoroase aspecte ale acestui proiect este implicarea directă a părinților în procesul educațional. Participarea activă a acestora, nu doar ca observatori, ci ca parteneri în actul educativ, creează un spațiu de învățare colaborativ, bazat pe încredere, comunicare și sprijin reciproc..
Această conexiune puternică între familie și educatori nu doar că ajută copiii să se dezvolte mai echilibrat, dar le oferă și părinților o oportunitate valoroasă de a înțelege mai bine nevoile educaționale și emoționale ale copiilor lor. Prin observația directă a activităților zilnice, părinții nu doar că devin mai conștienți de importanța educației, dar învață și metode și tehnici pe care le pot aplica acasă, contribuind astfel la sprijinirea dezvoltării copilului în continuare.
În multe familii, părinții pot avea impresia că educatorul este responsabil pentru toate aspectele educației copilului, iar ei sunt doar „spectatori” care așteaptă ca rezultatele să se vadă doar la sfârșitul programului educațional. Acest punct de vedere poate crea un sentiment de izolare între părinte și educație, ceea ce, pe termen lung, poate conduce la o relație slabă între copil și părinți în ceea ce privește învățătura și dezvoltarea personală. Implicarea activă în activitățile educaționale ale grădiniței ajută părinții să înțeleagă că educația nu se oprește în momentul în care copilul ajunge acasă și că acest proces trebuie să fie susținut și continuat de către ei. Astfel, copiii vor beneficia de o educație completă, unde învățătura este consolidată și în familie, nu doar la grădiniță.
Acest proiect răspunde cu empatie și înțelegere la nevoia de educație holistică, în care părintele nu doar că este conștient de rolul său în dezvoltarea copilului, dar devine un partener activ în acest proces. Învățătura trebuie să fie un proces continuu și reciproc, în care părintele învață tehnici și metode educaționale pe care le poate aplica acasă, iar educatorul devine mai mult decât o figură autoritară – devine un ghid și un colaborator al părinților.
Prin acest tip de implicare, Asociația „Aripile Copilăriei Vesele” ajută părinții să depășească mitul educatorului cu „super puteri” și să înțeleagă că, în realitate, procesul educațional este un parteneriat între toate părțile implicate. Această abordare deschide drumul către o colaborare sănătoasă între școală și familie, iar copiii vor avea de câștigat, dezvoltându-se într-un mediu stabil și susținut, care le oferă toate șansele pentru o dezvoltare emoțională și intelectuală echilibrată.
Proiectul reflectă în mod autentic principiile economiei sociale – participare, solidaritate și responsabilitate – prin implicarea părinților, cadrelor didactice, specialiștilor și voluntarilor în luarea deciziilor și derularea activităților. Mai mult, oferă un cadru real de incluziune, în care copiii cu deficiențe beneficiază de sprijin personalizat, iar părinții învață, alături de specialiști, cum să-i sprijine eficient și acasă.
Grădinița socială gândită de asociație este mai mult decât un spațiu educativ – este un model de colaborare comunitară care oferă nu doar educație, ci și speranță, încredere și sprijin emoțional. Este un loc în care fiecare copil este văzut, ascultat și valorizat, iar fiecare părinte are șansa să devină parte activă din această poveste.
Un astfel de proiect merită sprijinit nu doar pentru impactul său imediat, ci și pentru viziunea sa pe termen lung – aceea de a construi o societate în care copiii cresc în siguranță, înconjurați de iubire, respect și șanse egale la dezvoltare.
Într-o perioadă în care educația este adesea tratată superficial, iar legăturile între părinți și școli sunt fragilizate de ritmul rapid al vieții moderne, Asociația „Aripile Copilăriei Vesele” vine cu o abordare reconfortantă, în care fiecare părinte și fiecare cadru didactic este încurajat să participe activ la educația copilului. Acesta este un proiect care merită susținere, nu doar pentru impactul său direct asupra copiilor, dar și pentru modelul educațional integrat pe care îl propune, un model care poate influența pozitiv întreaga comunitate.
Îl felicit pe inițiatorul acestui proiect pentru viziunea sa valoroasă, care pune accent pe colaborarea între părinți și educatori, contribuind astfel la dezvoltarea armonioasă a copiilor. Abordarea sa inovatoare este esențială pentru crearea unui mediu educațional integrat, care sprijină nu doar învățătura, dar și dezvoltarea emoțională a celor mici. Îi doresc mult succes în continuare, fiind convins că acest proiect va avea un impact semnificativ asupra comunității și va inspira și alte inițiative similare.
Larisa Jucu
Într-o societate în care educația timpurie este adesea neglijată sau tratată superficial, inițiativa înființării grădiniței sociale „Aripile Copilăriei Vesele” reprezintă o rază de lumină și o dovadă clară că se poate construi o comunitate mai bună prin implicare, empatie și viziune. Ca observator extern, dar și ca persoană preocupată de dezvoltarea sustenabilă a comunităților locale, nu pot decât să îmi exprim aprecierea sinceră pentru acest demers de suflet, care pune copilul, familia și comunitatea în centrul unui proiect educațional cu adevărat inovator.
Ceea ce m-a impresionat în mod special este caracterul incluziv al grădiniței – un spațiu gândit nu doar pentru copii, ci și pentru părinți, cadre didactice, voluntari și membri ai comunității care își doresc să se implice activ în crearea unui mediu prietenos, sigur și stimulant. Este un model educațional integrat, care recunoaște faptul că fiecare copil are dreptul la educație de calitate, indiferent de mediul social din care provine sau de eventualele nevoi speciale pe care le are. Acest lucru reflectă o înțelegere profundă a realităților actuale și o dorință autentică de a reduce inegalitățile sociale prin intervenții concrete și bine gândite.
Faptul că proiectul pune accent pe colaborarea cu părinții și pe implicarea acestora în procesul educativ este un element esențial care, din păcate, lipsește adesea în sistemul tradițional. A crea un parteneriat real între grădiniță și familie înseamnă nu doar sprijin educațional, ci și construirea unui sentiment de apartenență, de responsabilitate și de încredere reciprocă. Prin ateliere comune, activități de voluntariat și consiliere, se creează punți solide între generații și se cultivă valori fundamentale precum solidaritatea, respectul și empatia.
Totodată, admir faptul că această grădiniță socială nu este doar un spațiu fizic, ci un adevărat centru comunitar, care promovează parteneriate cu ONG-uri, instituții locale și persoane resursă din comunitate. Astfel, proiectul devine un catalizator al implicării civice și al dezvoltării sociale, demonstrând că educația poate și trebuie să fie o misiune colectivă.
În concluzie, consider că proiectul „Aripile Copilăriei Vesele” este o inițiativă valoroasă, sustenabilă și profund necesară, care merită sprijinul și recunoașterea întregii comunități. Vă felicit pentru curajul, creativitatea și responsabilitatea cu care ați gândit acest proiect și vă doresc mult succes în transformarea acestei frumoase idei într-o realitate durabilă și inspirațională!
Felicitări pentru această inițiativă minunată! Ideea înființării unei grădinițe sociale care pune accent pe educația incluzivă și implicarea părinților este cu adevărat valoroasă. Este nevoie de astfel de proiecte care pun suflet în educație și care creează punți între copii, familie și comunitate. Apreciez faptul că sunt luate în considerare și nevoile speciale ale copiilor, precum și sprijinul oferit familiilor vulnerabile. Vă doresc mult succes în implementare și sper ca acest proiect să inspire și alte comunități!”
Katalin Gál-Iankó
Salutări Adrian Felician Barbos,
Am citit cu deosebită atenție și implicare planul de afaceri „ Aripile copilăriei vesele”.
Proiectul este mai mult decât o grădiniță – este o misiune socială ce propune reconectarea dintre părinte și copil, reconstrucția relației dintre familie și educație, dar și reconstruirea unei comunități bazate pe valori reale: empatie, sprijin, implicare și acceptare.
Cred că acest proiect – „Aripile Copilăriei Vesele” – răspunde unei nevoi reale și profunde din comunitate. Nu este vorba doar despre lipsa unei grădinițe clasice (deși în multe sate sau localități mici acest lucru este o realitate dureroasă), ci despre absența unui spațiu în care copiii vulnerabili și părinții lor să fie înțeleși, sprijiniți și integrați cu adevărat. Mulți părinți trăiesc cu vinovăția de a nu putea oferi copiilor lor ceea ce și-ar dori – fie din lipsă de timp, fie din resurse limitate, fie din lipsa unui sprijin real. Această grădiniță poate deveni pentru ei o gură de aer, un loc unde nu sunt judecați, ci înțeleși.
În multe comunități, chiar dacă există o grădiniță, aceasta nu este mereu accesibilă pentru toți – fie din motive financiare, fie din lipsa de sprijin pentru copiii cu nevoi speciale, fie din cauza unei relații reci sau formale cu părinții. În acest sens, o grădiniță socială vine ca un răspuns profund uman și adaptat contextului local.
Pentru a deveni și mai sustenabilă pe termen lung, întreprinderea ar putea să dezvolte parteneriate strategice – atât cu autoritățile locale, cât și cu ONG-uri sau companii private care cred în educația timpurie ca fundație pentru viitor. De asemenea, ar putea fi create ateliere sau activități cu contribuție simbolică din partea părinților, sau chiar un mic centru educațional deschis după-amiaza, care să genereze venituri complementare.
Mai cred că implicarea comunității este cheia sustenabilității. Dacă fiecare familie, fiecare vecin sau profesionist din zonă ar simți că face parte din poveste, grădinița nu va mai fi doar „a cuiva”, ci „a noastră”. S-ar putea organiza, de exemplu, zile de voluntariat, seri de povești intergeneraționale, sau grădini comunitare în care copiii să învețe despre grijă, răbdare și natură.
Acest proiect nu este doar necesar – este urgent. Este despre a (re)construi comunități în jurul copiilor, și despre a le oferi celor mici nu doar un loc unde să fie păziți, ci un loc unde pot înflori. Iar acest lucru este, poate, cea mai frumoasă investiție pe care o putem face în viitor.
Aripile Copilăriei Vesele” nu este doar o grădiniță socială. Este un loc în care copiii înfloresc, părinții se vindecă de vină, iar comunitatea învață să fie unită. Cred cu tărie că fiecare copil are dreptul la o copilărie fericită, la șansa de a fi înțeles, sprijinit și iubit necondiționat. Într-o lume în care graba, tehnologia și rutina au început să înlocuiască apropierea umană, îmi asum cu inima deschisă misiunea de a contribui activ la reconectarea dintre copii, părinți și cadrele educaționale. În final, ceea ce mă atinge cel mai mult la acest proiect este faptul că pornește din inimă. Și cred că acolo unde e inimă, unde e bună intenție și curaj, se nasc lucruri cu adevărat durabile și transformatoare. Acesta este genul de proiect care lasă urme – nu doar pe hârtie, ci în oameni.
Luana Lance
Sistemul educațional din România are, fără doar și poate, un număr considerabil de nevoi, iar soluțiile pentru îndeplinirea obiectivelor propuse depend de o serie de decizii a celor direct interesați.
Proiectul intitulat „Aripile copilăriei vesele” prezintă o problematică destul de rar vociferată, dar care poate da naștere, pe viitor, unor factori de risc care să creeze probleme nu doar tânărului ce reprezintă „victima” neglijenței propriilor părinți, ci și societății în care acesta ar vrea să fie integrat.
Pe de o parte, proiectul propus prezintă o serie de puncte tari, având un scop bine definit și care va avea efect pe termen mediu și lung în viețile copiilor și părinților beneficiari ai acestei întreprinderi sociale. Doresc să remarc câteva dintre aceste plusuri, pe care le voi aminti în cele ce urmează.
În primul rând, impactul social va fi unul substanțial pentru comunitatea unde vor fi desfășurate activitățile educaționale. Părinți și copii, deopotrivă, vor lega nu doar amintiri frumoase împreună, ci și o relație parentală bazată pe încredere, afecțiune și implicare afectiv-emoțională.
În al doilea rând, sistemul de învățământ începe tot mai mult să pună accentul pe dezvoltarea unei educații incluzivă, care să creeze o punte între participarea copiilor la procesul educațional și implicarea activă a părinților. Astfel, acest demers ajută nu doar la legătura mai puternică dintre copil și părinte, ci și la colaborarea eficientă dintre părinte și școală.
Pe de altă parte, aș vrea să scot în relief și câteva puncte slabe, unde cred că ar fi mai mult de lucru în perspectiva unui proiect mai amplu.
În primul rând, sustenabilitatea financiară pe termen lung este puțin fezabilă. Este nevoie de o finanțare constantă dacă acest proiect se vrea a fi unul de durată, care să faciliteze apropiere educațională dintre copil și părinte nu doar pe termen scurt, ci și mediu și lung. În acest sens, aș fi interesată dacă s-a ținut cont și de astfel de aspecte.
În al doilea rând, trebuie avută în vedere și posibila reticiență a părinților cu privire la proiectul propus. Să nu uităm faptul că, chiar dacă vorbim despre părinți tineri care ar putea fi deschiși unei astfel de „provocări”, totuși mentalitatea unora sau agenda mult prea sufocantă s-ar putea să fie o piedică. Am absolvit de curând liceul, ceea ce înseamnă că am proaspăt în minte și atitudinea mea, și atiudinea părinților mei, și atitudinea colegilor mei, atunci când ceva părea a nu fi pe placul tuturor. De aceea, cred că ar trebui organizate întâlniri de inițiere nu doar cu viitorii psihologi, traineri și profesori, ci și cu părinții care vor fi parte integrantă a acestui proiect. Să nu uităm că generația actuală de părinți este formată în era internetului, a Inteligenței Artificiale, deci, într-o oarecare măsură și a superficialității.
În fine, această întreprindere socială prezintă un real beneficiu adus comunității, marcând un un model și început de bun augur pentru un alt tip de educație, care să transforme școala într-o familie pentru micuții elevi.