„Sala mică de la Cămin: cine proiectează, de fapt, serviciile?”
În comuna noastră, se vorbește tot mai des despre „servicii pentru oameni”, dar oamenii încă se descurcă pe cont propriu: unii își împart medicamentele, alții își împrumută bani pentru transport la oraș, iar unele mame singure evită instituțiile pentru că se simt judecate. Și totuși, la fiecare proiect nou, apare aceeași replică: „S-a făcut consultare.” Consultare, adică un chestionar, o ședință, o poză pentru raport?
Un grup de ONG-uri și parteneri propun acum ceva diferit: un Laborator Comunitar de Co-design – un spațiu în care soluțiile se proiectează „în viața reală”, cu oameni din comunitate la masă, nu doar în sală. Ideea seamănă cu ceea ce, în Europa, se numește adesea living lab: un ecosistem de inovare centrat pe utilizator, în care cetățeni, autorități, organizații și cercetători co-creează, testează și validează soluții în contexte reale.
Sună bine. Dar apare întrebarea incomodă: cine decide?
Într-un exemplu cunoscut din zona sănătății mintale, un program de tip co-design living labs a evoluat tocmai către roluri clare de decizie pentru persoane cu experiență trăită, nu doar rol de „participanți”. Ideea e că puterea nu e decor; se împarte concret (bugete, priorități, reguli).
În laboratorul nostru, propunerea e simplă:
- 4 întâlniri de co-design (fără slide-uri, cu hărți, prototipuri, povești, trasee de viață);
- 1 prototip (ex.: un serviciu de „însoțire la drepturi”, o rută de mobilitate, un model de programări, un mini-hub pentru îngrijire);
- 30–60 de zile de test în teren.
Dar apar și criticile:
- „O să ne folosiți poveștile și tot voi decideți.”
- „Participarea e muncă. Cine plătește timpul oamenilor?”
- „Dacă sunt implicați aceiași 10 oameni, nu e comunitate, e cerc restrâns.”
- „Dacă prototipul e bun, cine îl preia? Primăria? ONG-ul? Și cu ce bani?”
Dezbatere:
- Ce problemă merită un laborator: acces la servicii, singurătate, mobilitate, violență domestică, abandon școlar?
- Ce înseamnă „co-decizie” la noi: vot, comitet de beneficiari, buget participativ, drept de veto?
- Care e riscul cel mai mare: să nu iasă nimic sau să iasă ceva care nu se mai poate susține?
- Cine lipsește din cameră (tineri, romi, vârstnici izolați, persoane cu dizabilități) și cum îi aducem fără „vânătoare de beneficiari”?
Autor
